settings icon
share icon
Întrebare

Este cesaţionismul biblic?

Răspuns


Cesaţionismul este punctul de vedere potrivit căruia „darurile miraculoase" ale vorbirii în limbi şi ale vindecării au încetat şi sfârşitul perioadei apostolice a adus o întrerupere a minunilor asociate cu acea epocă. Majoritatea cesaţioniştilor cred că, cu toate că Dumnezeu poate şi încă face minuni astăzi, Duhul Sfânt nu mai foloseşte indivizi ca să îndeplinească semne miraculoase.

Însemnările biblice arată că minunile s-au petrecut în anumite perioade pentru scopul anume al autentificării unui mesaj nou din partea lui Dumnezeu. Lui Moise i s-a dat capacitatea de a săvârşi minuni pentru a-şi certifica lucrarea înaintea lui faraon (Exodul 4.1.8). Lui Ilie i s-au dat minunile pentru a-şi certifica lucrarea înaintea lui Ahab (1 Împăraţi 17.1, 18.24). Apostolilor li s-au dat minunile pentru a-şi certifica lucrarea înaintea lui Israel (Fapte 4.10, 16).

Lucrarea lui Isus a fost de asemenea marcată de minuni, pe care apostolul Ioan le-a numit „semne" (Ioan 2.11). Ideea lui Ioan este că minunile erau dovezi ale autenticităţii mesajului lui Isus.

După Învierea lui Isus, pe măsură ce Biserica se întemeia şi Noul Testament era scris, apostolii au manifestat „semne", cum e vorbirea în limbi şi puterea de a vindeca. „Limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi" (1 Corinteni 14.22, un verset care spune în mod clar că acest dar nu a avut niciodată scopul de a edifica Biserica).

Apostolul Pavel a prezis că darul vorbirii în limbi va înceta (1 Corinteni 13.8). Iată şase dovezi că el chiar a încetat:

1) Apostolii, prin care au venit limbile, au fost unici în istoria Bisericii. Odată ce lucrarea lor a fost îndeplinită, nevoia de certificare a semnelor a încetat să existe.

2) Darul minunilor (sau al semnelor) e menţionat numai în epistolele de început, cum e 1 Corinteni. Cărţile ulterioare, cum sunt Efeseni şi Romani, conţin pasaje detaliate cu privire la darurile Duhului Sfânt, dar darul minunilor nu e menţionat, cu toate că Romani menţionează darul profeţiei. Cuvântul grecesc tradus cu „profeţie" înseamnă „a declara" şi nu include în mod necesar prezicerea viitorului.

3) Darul vorbirii în limbi era un semn pentru necredinciosul Israel că mântuirea lui Dumnezeu era acum disponibilă pentru naţiuni. Vezi 1 Corinteni 14.21-22 şi Isaia 28.11-12.

4) Darul vorbirii în limbi era un dar subordonat celui al profeţiilor (predicarea). Predicarea Cuvântului lui Dumnezeu îi edifică pe credincioşi, pe când darul vorbirii în limbi nu îi edifică. Credincioşilor li se spune să caute să profeţească înainte să vorbească în limbi (1 Corinteni 14.1-3).

5) Istoria indică că vorbitul în limbi a încetat. Limbile nu sunt menţionate deloc de către Părinţii Postapostolici. Alţi scriitori, cum sunt Iustin Martirul, Origen, Chrysostom şi Augustin, au considerat vorbirea în limbi ca fiind ceva ce s-a întâmplat numai în zilele de început ale Bisericii.

6) Observaţiile din prezent confirmă faptul că miracolul vorbirii în limbi a încetat. Dacă darul ar mai fi valabil astăzi, nu ar mai fi nevoie ca misionarii să înveţe limbile în şcoli. Misionarii ar putea călători în orice ţară şi să vorbească orice limbă în mod fluent, la fel cum au putut vorbi apostolii în Fapte 2. În ceea ce priveşte darul miraculos al vindecării, vedem în Scriptură că vindecarea a fost legată de lucrarea lui Isus şi a apostolilor (Luca 9.1-2). Şi vedem că, pe măsură ce perioada apostolilor se apropia de sfârşit, vindecările, asemenea vorbitului în limbi, au scăzut în frecvenţă. Apostolul Pavel, care l-a înviat pe Eutih din morţi (Fapte 20.9-12), nu l-a vindecat pe Epafrodit (Filipeni 2.25-27), pe Trofim (2 Timotei 4.20), pe Timotei (1 Timotei 5.23) sau chiar pe sine însuşi (2 Corinteni 12.7-9). Motivele pentru „nereuşita de a vindeca" a lui Pavel sunt 1) darul nu a avut scopul de a-i face pe toţi creştinii bine, ci să autentifice apostolia şi 2) autoritatea apostolilor a fost dovedită suficient, făcând ca minunile să nu mai fie necesare.

Motivele enunţate mai sus sunt dovezi în sprijinul cesaţionismului. Potrivit cu 1 Corinteni 13.13-14.1, am face bine să „urmărim dragostea", cel mai mare dar dintre toate. Dacă e să ne dorim daruri, ar trebui să ne dorim să vorbim Cuvântul lui Dumnezeu, ca toţi să fie zidiţi.

English



Înapoi la pagina de început în limba Română

Este cesaţionismul biblic?
Împărtășeste acestă pagină: Facebook icon Twitter icon Pinterest icon Email icon
© Copyright Got Questions Ministries