Întrebare
Care este diferența dintre zeciuială și ofrandă?
Răspuns
Atunci când încercăm să distingem între zeciuială și ofrandă, este important să înțelegem mai întâi conceptul de zeciuială. Creștinii de astăzi cred adesea că ceea ce dau bisericii lor locale este o zeciuială, când în realitate este o ofrandă. Titulatura creștină este o denumire greșită, deoarece creștinii nu au nicio obligație de a îndeplini porunca de a da zeciuială, așa cum a fost dată israeliților ca parte a Legii mozaice. Zeciuiala era o cerință a Legii prin care toți israeliții trebuiau să dea cortului/Templului 10% din tot ceea ce câștigau și creșteau (Leviticul 27:30; Numeri 18:26; Deuteronomul 14:24; 2 Cronici 31:5). Noul Testament nu poruncește nicăieri, și nici măcar nu recomandă, ca creștinii să se supună unui sistem legalist de zeciuială. Pavel afirmă că credincioșii trebuie să pună deoparte o parte din veniturile lor ca ofrandă, dar aceasta nu este o zeciuială (1 Corinteni 16:1-2).
Dumnezeu aștepta ca israeliții să-L onoreze dându-I primele roade din ceea ce le-a dat El. Leviticul 27:30 afirmă: "Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului." Darea zeciuielii de 10% a fost poruncită israeliților și, prin urmare, era o obligație. Când Hristos a murit pe cruce, El a îndeplinit cerințele Legii și a făcut ca zeciuiala obligatorie de 10 procente să devină caducă. A continua să insiști că aceasta este încă în vigoare înseamnă a anula, cel puțin parțial, jertfa lui Hristos și a reveni la ideea de justificare prin fapte și respectarea Legii. Jertfa primelor roade și-a găsit împlinirea în Isus. "Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți." (1 Corinteni 15:20)
O ofrandă este ceea ce creștinii dau în mod gratuit pentru lucrarea Domnului, a bisericii locale și/sau a lucrărilor și misiunilor. Dar ofrandele sunt mult mai mult decât un simplu cec pe care îl scriem duminica. Trebuie să Îi oferim lui Dumnezeu mult mai mult decât resursele noastre monetare. Romani 12:1 ne îndeamnă să ne oferim trupul "ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu", ca parte a închinării noastre. Romani 6:13 oferă motivul pentru care ne oferim pe noi înșine: pentru că suntem "vii, din morți cum [eram]" și, ca atare, trebuie să-I "[dăm] lui Dumnezeu mădularele [noastre], ca pe niște unelte ale neprihănirii". Dumnezeu nu este la fel de interesat de ofrandele noastre în bani pe cât este de supunerea și ascultarea noastră. Adevărul este că El nu are nevoie de resursele noastre pentru a-Și îndeplini planurile și scopurile. La urma urmei, El deține vitele de pe o mie de dealuri (Psalmul 50:10, NTR) și nu are nevoie de nimic de la noi. Cu toate acestea, ceea ce dorește El și ceea ce prețuiește El este inima care debordează de recunoștință și mulțumire față de Dumnezeul care ne-a salvat și care ne dă totul, cunoscându-ne nevoile chiar înainte ca noi să cerem (Matei 6:8). O astfel de inimă dă cu generozitate, de bunăvoie și cu bucurie ca răspuns la dragostea și harul care abundă în Hristos (2 Corinteni 9:6-8).
English
Care este diferența dintre zeciuială și ofrandă?
