Întrebare
Ar trebui un creștin să dea zeciuială din venituri diverse, de exemplu moșteniri, cadouri, câștiguri, restituiri de impozite, despăgubiri legale etc.?
Răspuns
Dacă un creștin ar trebui sau nu să dea un procent din moștenire - sau, de fapt, din orice sursă de venit - bisericii sau altei lucrări creștine este subiect de dezbatere în cadrul comunității creștine. Există, de asemenea, întrebarea dacă o moștenire poate fi considerată sau nu un venit. În ceea ce privește cuantumul donațiilor noastre, unii din Biserica creștină au preluat cifra de 10% din zeciuiala din Vechiul Testament și au aplicat-o ca "minim recomandat" pentru creștini în donațiile lor. Unii spun să dai din ceea ce câștigi înainte de impozitare (venit brut), iar alții spun să dai din ceea ce rămâne după impozitare și deduceri (venit net). Multe dezbateri și dispute cu privire la detaliile legate de zeciuială și donații au avut loc în mod inutil, uneori chiar divizând bisericile și creștinii între ei.
Ar trebui să ne amintim că zeciuiala era o cerință a Legii mozaice prin care toți israeliții trebuiau să dea 10% din tot ceea ce câștigau și creșteau cortului întâlnirii/Templului (Leviticul 27:30; Numeri 18:26; Deuteronomul 14:24; 2 Cronici 31:5). De fapt, Legea Vechiului Testament cerea mai multe zeciuieli, ceea ce ar fi dus totalul la aproximativ 23,3%, nu la 10%, care este considerată în general valoarea zeciuielii în zilele noastre. Însă Biblia spune clar că zeciuiala făcea parte din Legea mozaică pentru națiunea lui Israel, nu pentru întreaga omenire. La fel cum creștinilor nu li se cere să sacrifice animale sau să respecte legile ceremoniale privind spălarea și alte ritualuri, nici nouă nu ni se cere să dăm un procent stabilit din venitul nostru, indiferent de modul în care acesta este obținut.
Noul Testament face referire la dăruire în 1 Corinteni 16:1-2, iar acolo găsim principiul dăruirii pentru creștini. Pavel îndeamnă Biserica din Corint să pună bani deoparte "pentru poporul lui Dumnezeu", să o facă în prima zi a săptămânii și să îi economisească și să îi pună deoparte în funcție de venitul celui care dăruiește. "Venitul" nu este definit, cu excepția faptului că în versiunea King James, cuvântul este tradus "așa cum l-a făcut să prospere Dumnezeu". De aici putem spune că moștenirile, darurile, câștigurile, restituirile de impozite, soluțiile juridice etc. fac parte din faptul de a fi făcut să prosperi de Dumnezeu și ar trebui să fie incluse în venituri. Dar, din nou, valoarea moștenirii care trebuie oferită nu este definită. Un alt principiu pentru ofrande se găsește în 2 Corinteni 9:6-7, unde Pavel îi îndeamnă din nou pe credincioșii din Corint să dea cu generozitate din inimă, fiecare hotărând înaintea lui Dumnezeu ce să dea. Pavel explică faptul că nu este importantă pentru Dumnezeu suma, procentul sau sursa venitului, ci atitudinea inimii. Fiecare ar trebui să dea "cu bucurie", nu ca unul aflat sub constrângerea unei mentalități legaliste sau a cerințelor stabilite de alții. Nu trebuie să dăm niciodată pentru a primi, nu trebuie să dăm niciodată pentru a fi remarcați și nu trebuie să dăm niciodată pentru a fi răsplătiți spiritual. Dacă suntem în comuniune cu Dumnezeu și în pace cu dăruirea noastră, atunci totul este bine. Ca în cazul tuturor lucrurilor, înțelepciunea trebuie căutată de la Dumnezeu, care a promis să o dea cu generozitate (Iacov 1:5), la fel cum noi trebuie să îi dăm înapoi cu generozitate și bucurie.
English
Ar trebui un creștin să dea zeciuială din venituri diverse, de exemplu moșteniri, cadouri, câștiguri, restituiri de impozite, despăgubiri legale etc.?
