Întrebare
Cum pot ști că păcatele mele viitoare sunt iertate?
Răspuns
Când Îl acceptăm pe Isus ca Mântuitor al nostru, Dumnezeu ne iartă toate păcatele: trecute, prezente și viitoare. Iertarea vine ca un pachet total; Dumnezeu nu ne iartă parțial, ci în întregime.
Credinciosul în Hristos poate spune: "Păcatele mele viitoare sunt iertate" din aceste motive:
- Când Isus a murit, toate păcatele de astăzi erau încă viitoare. Isus nu a murit doar pentru păcatele oamenilor care au trăit înainte de El. El a murit pentru păcatele întregii lumi (1 Ioan 2:2), inclusiv pentru păcatele celor care au trăit după El.
- Dacă păcatele noastre viitoare nu sunt iertate, atunci trebuie să se întâmple două lucruri: 1) atunci când păcătuim în viitor, revenim la o stare de neiertare, ceea ce înseamnă că ne pierdem mântuirea și trebuie să fim mântuiți din nou și 2) Hristos trebuie să moară din nou pentru a acoperi păcatele pe care le-am comis de la ultima Sa moarte. Niciunul dintre aceste scenarii nu este biblic. Suntem păstrați de Dumnezeu și, prin urmare, mântuirea noastră este sigură (Ioan 10:28-30); iar Hristos a murit "o dată pentru totdeauna" (Evrei 10:10; cf. Evrei 7:25).
- De pe cruce, Isus a spus: "S-a isprăvit!" (Ioan 19:30) Nicio altă jertfă nu ar mai fi fost necesară. Păcatul - tot păcatul - a fost ispășit.
- Scopul lui Dumnezeu, care nu poate fi zădărnicit, este ca copiii Săi să fie desăvârșiți: "Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulți frați. Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte i-a și chemat; și pe aceia pe care i-a chemat i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți i-a și proslăvit." (Romani 8:29-30) Reține că toate acțiunile lui Dumnezeu sunt la timpul trecut, ca și cum s-ar fi întâmplat deja.
- "Suntem socotiți neprihăniți prin credință." (Romani 5:1) Când Dumnezeu ne îndreptățește, El ne declară neprihăniți. Noi încă păcătuim, dar declarația lui Dumnezeu rămâne valabilă. Faptul justificării noastre argumentează faptul că păcatele noastre viitoare sunt iertate.
- "Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus." (Romani 8:1) Nimic, nici măcar păcatele noastre viitoare, nu ne va condamna. Verdictul de "iertat în Hristos" a fost deja pronunțat de Curtea divină.
- "Nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru." (Romani 8:38-39) Viitorul nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu, chiar dacă există păcat în viitorul nostru.
Desigur, faptul că păcatele noastre viitoare sunt iertate în Hristos nu trebuie să ne facă să fim nepăsători față de păcat. Nimeni nu poate spune: "Păcatele mele viitoare sunt iertate", iar apoi să continue să trăiască o viață de păcat. O astfel de atitudine este categoric necreștină: "Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?" (Romani 6:1-2; vezi și 1 Ioan 3:9)
Biblia ne învață că, după mântuire, continuăm să păcătuim (1 Ioan 1:8; 2:1). Nu vom atinge perfecțiunea fără păcat de această parte a gloriei. Puterea păcatului este distrusă, dar, pentru că suntem încă oameni imperfecți care trăiesc într-o lume căzută, încă mai cedăm uneori ispitei. Păcatele noastre viitoare, deși iertate în cele din urmă în Hristos, trebuie totuși mărturisite lui Dumnezeu (1 Ioan 1:9). Păcatul nemărturisit, un semn al unei inimi neascultătoare și încăpățânate, va aduce disciplinarea Tatălui asupra copiilor Săi (Evrei 12:4-11).
Când păcătuim, nu ne temem că ne pierdem mântuirea. În același timp, înțelegem că păcatul nostru dăunează părtășiei noastre cu Tatăl Ceresc și relațiilor noastre cu alte persoane. Îi mărturisim lui Dumnezeu păcatele noastre viitoare pe măsură ce le comitem din aceste motive:
- Căutăm să umblăm în lumină, așa cum El este în lumină (1 Ioan 1:7).
- Ne străduim să trăim în pace în Trupul lui Hristos (Iacov 4:1).
- Nu vrem să-L întristăm pe Duhul Sfânt (Efeseni 4:30).
- Vrem să ne fie redată bucuria mântuirii noastre (Psalmul 51:12).
- Dorim "să [ne purtăm] într-un chip vrednic de Domnul și să-I [fim] plăcuți în orice lucru" (Coloseni 1:10).
- Mărturia noastră contează. Suntem chemați la fapte bune care Îl glorifică pe Tatăl. Lumina noastră trebuie să strălucească, nu să fie ascunsă sub obroc (Matei 5:14-16).
- Trebuie să dăm la moarte ... tot ceea ce aparține naturii noastre pământești (Coloseni 3:5). Mărturisirea păcatului nostru înaintea lui Dumnezeu face parte din darea la moarte a naturii vechi.
Suntem mântuiți prin har, prin credință, și în momentul în care ne încredem în Hristos, suntem împăcați cu Dumnezeu. Păcatele noastre, inclusiv păcatele noastre viitoare, au fost în mod final iertate (Coloseni 2:13), iar mântuirea noastră este permanentă.
Femeia prinsă în adulter a fost adusă la Isus în Ioan 8. În loc să o condamne, Isus i-a oferit iertare: "Nici Eu nu te osândesc", a spus El (Ioan 8:11). Apoi a eliberat-o, nu cu un liber la a continua să păcătuiască, ci cu o poruncă de a înceta să mai păcătuiască: "Du-te și să nu mai păcătuiești!" El nu a spus: "Du-te acum și fă ceea ce vrei." Cei iertați de Dumnezeu au fost chemați la o viață de sfințenie.
English
Cum pot ști că păcatele mele viitoare sunt iertate?
