Întrebare
De ce viața nu este dreaptă?
Răspuns
Câți dintre noi nu am fost avertizați în copilărie cu adevărul evident că „viața nu este dreaptă”? Este o lecție grea, dar pe care am învățat-o cu toții, de obicei înainte de a termina grădinița. Ca adulți, suntem înconjurați de dovezi că viața nu este dreaptă: în mașinile noastre vechi de zece-douăzeci de ani, trecem pe lângă case de milioane de dolari, cu peluze imaculate și mașini sport ridicol de scumpe parcate în fața ușii. Vedem oameni aruncând cu bani ca și cum ar fi confetti, în timp ce noi ne luptăm să plătim facturile la doctor și să punem mâncare pe masă. Îi vedem pe cei care încalcă legea și scapă nepedepsiți și îi vedem pe alții care sunt nevinovați, dar sunt pedepsiți pe nedrept. Cu secole în urmă, regele Solomon a observat că viața nu este dreaptă: „Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuți aleargă, că nu cei viteji câștigă războiul, că nu cei înțelepți câștigă pâinea, nici cei pricepuți, bogăția, nici cei învățați, bunăvoința, ci toate atârnă de vreme și de împrejurări.” (Eclesiastul 9:11) Nu, viața „sub soare” nu este dreaptă, ceea ce îi determină pe mulți să se întrebe: „De ce nu este?”
Înainte de a da câteva motive pentru care viața nu este dreaptă, ar trebui probabil să definim termenul „drept”, deoarece multe depind de acest cuvânt. Unii oameni definesc „drept” ca „egal în toate privințele”. Dar aceasta nu este o imagine exactă a dreptății; nu putem echivala „dreptatea” cu „identitatea” sau „congruența”. Unii oameni au părul creț, ceea ce nu este „drept” față de cei cu părul drept care își doresc părul creț. Unii oameni au o abilitate naturală pentru atletism, ceea ce nu este „drept” față de cei cu coordonare musculară slabă sau cu o afecțiune cardiacă congenitală. Unii oameni au moștenit bani prin intermediul unei afaceri de familie, ceea ce nu este „drept” față de cei ai căror părinți nu au fost antreprenori. În fiecare dintre aceste cazuri, dreptatea nu este cu adevărat problema. Dumnezeu, care este extrem de echitabil, dăruiește daruri diferite fiecăruia: „Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: «Pentru ce m-ai făcut așa»?” (Romani 9:20) Responsabilitatea noastră este să folosim darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat și „să ne mulțumim cu ceea ce avem” (Evrei 13:5).
Echitatea, definită corect, este „lipsa de părtinire, necinste sau nedreptate”. A fi echitabil înseamnă a fi drept, adică a fi „ghidat de adevăr, rațiune și dreptate”. Indiferent de circumstanțele noastre exterioare, putem alege întotdeauna să îi tratăm pe ceilalți în mod echitabil, și astfel să facem viața puțin mai echitabilă pentru cei din jurul nostru.
Motivul fundamental pentru care viața nu este echitabilă – adică viața nu este ghidată de adevăr, rațiune și dreptate – este că trăim într-o lume păcătoasă, ocupată de oameni păcătoși. Când oamenii sunt egoiști, nerăbdători sau lacomi, atunci tind să acționeze în moduri care le asigură un avantaj pentru ei înșiși, fără să se gândească la ceilalți. Drept urmare, oamenii sunt tratați în mod nedrept. Isus a povestit istoria judecătorului nedrept. Acest judecător „de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina” (Luca 18:2). Hotărârile lui nu se bazau pe dreptate sau pe interesul altcuiva, ci doar pe al lui. Era un judecător rău, iar Isus l-a numit „nedrept” (versetul 6). Când oamenii nedrepți se află în poziții de putere, viața este nedreaptă pentru mulțimi.
Dumnezeu este drept și acționează întotdeauna în conformitate cu ceea ce este corect (Deuteronomul 32:4; Apocalipsa 15:3; 16:7). Dumnezeu a poruncit ca poporul Său să acționeze și el în mod corect (Leviticul 19:36; Deuteronomul 25:15; Proverbele 21:3; Isaia 56:1), dar oamenii nu ascultă întotdeauna poruncile lui Dumnezeu. El le dă libertatea de a nu asculta, dacă asta este alegerea lor. Cei care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu nu caută dreptatea, și acesta este unul dintre motivele pentru care viața nu este dreaptă.
Psalmistul Asaf s-a confruntat cu nedreptatea vieții când a început să invidieze „prosperitatea” celor mândri și răi (Psalmul 73:3). El continuă să descrie cum cei răi par să fie favorizați în mod nedrept:
„Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, și trupul le este încărcat de grăsime. N-au parte de suferințele omenești și nu sunt loviți ca ceilalți oameni. De aceea mândria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care-i învelește. Li se bulbucă ochii de grăsime, și au mai mult decât le-ar dori inima. Râd și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, își înalță gura până la ceruri, și limba le cutreieră pământul... Așa sunt cei răi: totdeauna fericiți, și își măresc bogățiile.” (Psalmul 73:4-12).
Când Asaf s-a gândit la propria sa dedicare față de dreptate, a observat o lipsă singulară de răsplată și a început să se îndoiască de faptul că viața ar putea fi vreodată dreaptă:
„Degeaba, dar, mi-am curățat eu inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție: căci în fiecare zi sunt lovit și în toate diminețile sunt pedepsit. ... M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda... Când mi se amăra inima și mă simțeam străpuns în măruntaie...” (Psalmul 73:13-14, 16, 21)
„Viața nu este dreaptă”, a recunoscut Asaf, și acest fapt îl deranja. Cum se poate ca ticăloșii perfizi și răi să prospere cu tot felul de binecuvântări materiale, în timp ce oamenii evlavioși suferă? O întrebare bună, mai ales dacă Dumnezeu este la conducere. Dar apoi Asaf și-a schimbat perspectiva când a „intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu” (Psalmul 73:17). Cu ochii ațintiți asupra Domnului Suveran, Asaf a putut privi dincolo de această lume temporară, pentru a înțelege o perspectivă eternă:
„...am luat seama la soarta de la urmă a celor răi. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase și-i arunci în prăpăd. Cum sunt nimiciți într-o clipă! Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic.” (Psalmul 73:17-19)
Concluzia lui Asaf a fost că prosperitatea celor răi, oricât de nedreaptă ar fi, este doar temporară; judecata celor răi va fi veșnică. Pe de altă parte, suferința celor drepți, de asemenea nedreaptă, este doar temporară; răsplata celor drepți va fi, de asemenea, veșnică (cf. 2 Corinteni 4:17).
Dorința ca viața să fie dreaptă este un lucru bun. Dumnezeu este drept și „nu este părtinitor” (Faptele Apostolilor 10:34), așa că dorința noastră de dreptate este o dorință pentru unul dintre atributele lui Dumnezeu. Dragostea pentru dreptate și efortul de a crea o experiență mai dreaptă pentru toată lumea sunt, de asemenea, bune: „Ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8) O viziune echilibrată asupra vieții necesită recunoașterea faptului că viața nu este dreaptă, cel puțin în această lume, cât și cu angajamentul de a face ceea ce este corect și o încredere fermă în Dumnezeu, care într-o zi va îndrepta toate lucrurile (Isaia 40:4).
English
De ce viața nu este dreaptă?
