Întrebare
Ce înseamnă că avem veșnicia în inimile noastre (Eclesiastul 3:11)?
Răspuns
Eclesiastul 3:11 afirmă că Dumnezeu a "pus în inima lor chiar și gândul veșniciei". În fiecare suflet uman există o conștiință dată de Dumnezeu că există "ceva mai mult" decât această lume trecătoare. Și odată cu această conștientizare a eternității vine și speranța că într-o zi vom putea găsi o împlinire pe care "deșertăciunea" acestei lumi nu ne-o oferă. Iată o privire mai atentă asupra versetului:
"În inima omului" este o expresie care reprezintă mintea, sufletul sau duhul fiecărei persoane. Dumnezeu plasează veșnicia (în limba ebraică olam) în inima și sufletul nostru.
Cuvântul tradus prin "veșnicie" este foarte dezbătut în ceea ce privește traducerea sa în acest pasaj. Cuvântul olam poate fi tradus prin "întuneric", "eternitate" sau "viitor". Utilizarea acestui cuvânt ar putea indica întuneric (în sensul de ignoranță), contrastând acest concept cu ceea ce urmează în versetul 11: "măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu". S-ar putea ca Solomon să contrasteze ignoranța umană cu înțelepciunea perfectă a lui Dumnezeu.
O posibilitate mai bună, și cea care este interpretarea tipică, este că olam se referă la faptul că Dumnezeu a pus o dorință eternă sau un sentiment de eternitate în inima omului. Considerând că această interpretare este cea corectă, Eclesiastul 3:11 afirmă ideea că oamenii operează într-un mod diferit față de alte forme de viață. Avem un simț al veșniciei în viața noastră; posedăm o cunoaștere înnăscută a faptului că există ceva mai mult în viață decât ceea ce putem vedea și experimenta aici și acum.
Contextul mai larg al capitolului ne ajută să înțelegem versetul 11. Eclesiastul 3:1 spune: "Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui." Următoarele șapte versete enumeră o serie de contraste: dragoste și ură, împrăștiere și adunare, rupere și reparare, plâns și râs. Apoi vine versetul 11, care începe cu: "Orice lucru El îl face frumos la vremea lui." Cu alte cuvinte, viața este alcătuită din experiențe opuse aflate în echilibru; Dumnezeu a rânduit fiecăreia perioada sa. Fiecare anotimp trebuie să fie considerat ca parte a unui întreg.
Anotimpurile vin și pleacă, dar există oare ceva cu adevărat satisfăcător în această viață? Răspunsul din Eclesiastul este, nu, totul este deșertăciune (Eclesiastul 1:2). Cu toate acestea, prin toate suișurile, coborâșurile și vicisitudinile vieții, avem o licărire a stabilității - Dumnezeu a "pus în inima lor chiar și gândul veșniciei". Viața nu este decât un abur (Iacov 4:14), dar noi știm că există ceva dincolo de această viață. Avem o conștiință implantată de divinitate că sufletul trăiește pentru totdeauna. Această lume nu este casa noastră.
English
Ce înseamnă că avem veșnicia în inimile noastre (Eclesiastul 3:11)?
