Întrebare
De ce este atât de dificil să-L urmezi pe Hristos?
Răspuns
Niciun părinte sănătos la cap nu a spus vreodată: "Aș vrea ca copiii mei să se poarte urât" și nu a existat niciodată o carte de auto-ajutor intitulată "Cum să trăiești o viață nefericită". Cu toții ne dorim binecuvântări, fericire și împlinire, și asociem o stare fericită cu o anumită ușurință. Isus promite binecuvântare și împlinire celor care Îl urmează (Ioan 4:14), dar mulți oameni au fost surprinși de faptul că această cale a lui Hristos nu este atât de ușoară pe cât au sperat. Uneori, urmarea lui Hristos poate fi de-a dreptul dificilă.
Adevărul este că binecuvântarea și greutățile nu se exclud reciproc. Ucenicii "au lăsat totul" pentru a-L urma pe Hristos, iar Domnul le-a promis în schimb "de o sută de ori mai multă" binecuvântare (Marcu 10:28-30). Isus a avertizat că toți cei care Îl urmează trebuie să se lepede de sine și să poarte o cruce zilnică (Luca 9:23). Greutăți, cu siguranță, dar greutăți cu un scop și care conduc la bucuria Domnului.
Urmașii lui Hristos întâmpină, de asemenea, rezistență din partea lumii. "De altfel, toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți." (2 Timotei 3:12) Isus nu le-a promis ucenicilor Săi că totul va fi roz pentru ei; dimpotrivă - El le-a promis că vor avea parte de încercări în această lume (Ioan 16:33). "Dar îndrăzniți!" le-a spus El, "Eu am biruit lumea."
Legile morale ale lui Dumnezeu au fost scrise în inima fiecărui om - oferindu-le tuturor oamenilor o conștiință care să îi ajute să deosebească binele de rău (Romani 2:14-15). Atunci când o persoană devine un urmaș al lui Hristos, ea nu numai că are legile lui Dumnezeu în inima sa, dar are și Duhul Sfânt care locuiește în ea și care o face să trăiască în mod corect (Romani 8:11). Acest lucru nu înseamnă în niciun caz că creștinul va înceta să păcătuiască, dar înseamnă că creștinul va deveni mai conștient de păcatul său personal și va avea o dorință reală de a face ceea ce este plăcut lui Hristos (Romani 8:14-16).
În multe privințe, după ce o persoană este mântuită, lupta împotriva păcatului se întețește cu adevărat în viața sa. Toți oamenii se nasc cu o natură înclinată spre păcat, motiv pentru care copiii nu au nevoie să fie învățați cum să se poarte urât – acest lucru vine natural. Atunci când o persoană este convertită, natura păcătoasă nu dispare - și astfel începe conflictul intern în viața fiecărui credincios.
Apostolul Pavel, care se numea "rob al lui Hristos", scrie despre lupta cu natura sa păcătoasă în Romani 7:14-25. În versetul 15, el spune: "Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc." (Romani 7:15) Creștinii angajați în această luptă au o dorință reală de a evita păcatul, dar au și o dorință naturală de a-și răsfăța carnea. Ei devin frustrați atunci când se trezesc "făcând ceea ce nu vor să facă". Și pentru a complica și mai mult lucrurile, creștinii nu numai că nu vor să păcătuiască, dar urăsc păcatul. Cu toate acestea, ei încă păcătuiesc.
Pavel continuă să scrie: "Și atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine." (Romani 7:17) Pavel se referă la dicotomia cauzată de nașterea din nou - Pavel este un "om nou" prin Hristos (2 Corinteni 5:17). Dar el încă păcătuiește pentru că păcatul este încă viu în carnea umană - natura păcătoasă supraviețuiește nașterii din nou (Romani 7:18). Pavel numește lupta internă un "război", deoarece omul nou se luptă cu omul vechi. Pavel a găsit că lupta este foarte chinuitoare, deoarece dorea să facă bine (Romani 7:23). "O, nenorocitul de mine", strigă Pavel în suferința sa (Romani 7:24).
Fiecare creștin care încearcă să trăiască corect este chemat pe acest câmp de luptă pentru întreaga sa viață. Suntem într-o luptă spirituală. Dar cu har și îndurare, Dumnezeu îi dă credinciosului fidel o armură întreagă pentru luptă (Efeseni 6:13).
Viața creștină nu este niciodată ușoară, însă dificultățile nu anulează bucuria. Îl avem în vedere pe Isus, care "pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu" (Evrei 12:2). Dumnezeu ne-a eliberat din sclavia păcatului. Biruința este a noastră (2 Corinteni 2:14). Prin Duhul Sfânt, credincioșii primesc încurajare, putere de a persevera și aduceri aminte ale adopției lor în familia lui Dumnezeu. Știm că "suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi" (Romani 8:18).
English
De ce este atât de dificil să-L urmezi pe Hristos?
