Întrebare
Cum pot învăța să-mi urăsc propriul păcat?
Răspuns
Romani 12:9 spune: "Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, și lipiți-vă tare de bine." Aceste acțiuni sunt două fețe ale aceleiași monede și sunt reciproc dependente. Aderența noastră la bine va fi într-adevăr fragilă dacă nu învățăm să urâm răul.
Să urâm păcatul altor oameni este relativ ușor. Suntem pricepuți să găsim paiul din ochiul aproapelui nostru, chiar dacă bârna este înfiptă în al nostru (Luca 6:42). Cei mai mulți dintre noi avem un păcat de companie sau două pentru care avem o toleranță ridicată și pe care le scuzăm cu ușurință. Poetul George Herbert îl numea "un singur păcat viclean protejat la piept". Așadar, a urî păcatul din propria noastră inimă este mai ușor de spus decât de făcut. Carnea noastră este aliatul păcatului (Galateni 5:17), iar noi luptăm împotriva propriilor noastre dorințe naturale în lupta noastră de a fi "sfinți în toată purtarea [noastră]" (1 Petru 1:15).
Primul pas în a ne urî propriul păcat este să recunoaștem că avem păcat. "Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi." (1 Ioan 1:8) Trebuie să fim deschiși și sinceri în fața Domnului. Rugăciunea lui David ar trebui să fie un model pentru noi: "Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima!. ... Vezi dacă sunt pe o cale rea." (Psalmul 139:23-24) Atunci când ne temem de Dumnezeu (Proverbele 8:13) și ne recunoaștem cu umilință păcatul, suntem în poziția de a primi înviorarea Sa (Isaia 57:15).
Cu cât Îl cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, cu atât vom urî mai mult păcatul nostru. Psalmistul vorbește despre "splendoarea" sfințeniei lui Dumnezeu (Psalmul 29:2). Cu cât această splendoare este mai clară pentru noi, cu atât mai mult vom evita tot ceea ce amenință să întunece sau să distorsioneze această strălucire. Cel care iubește lumina va urî în mod natural întunericul. Cu cât ne apropiem mai mult de frumusețea lui Dumnezeu, cu atât păcatul nostru devine mai urât pentru noi, deoarece imperfecțiunea, alături de perfecțiune, este întotdeauna vădit insuficientă (Isaia 6:5). Pentru a-L cunoaște mai bine pe Dumnezeu, trebuie să petrecem timp în Cuvântul Său Sfânt, Biblia (Psalmul 119:11, 163). Și trebuie să comunicăm cu El în rugăciune. Este imposibil să ne rugăm cu seriozitate și să nu ne simțim condamnați de propriul nostru păcat. Rugăciunea duce la o ură față de păcat, deoarece ne conduce la o relație mai strânsă cu Dumnezeu.
Cu cât înțelegem mai bine consecințele păcatului, cu atât mai mult vom urî păcatul în propria noastră viață. Păcatul este ceea ce ne separă de Dumnezeu. Păcatul ne înrobește (Ioan 8:34). Păcatul este ceea ce a adus boala, tristețea, rușinea și moartea în lume (Geneza 2:17). Păcatul este cauza principală a tuturor războaielor, luptelor, durerii și nedreptăților. Păcatul este motivul pentru care există iadul. Când ne gândim la efectele oribile ale păcatului în lume, ne întristăm să descoperim același păcat care ne pândește în propria noastră inimă. Nu ne place că contribuim la durerea lumii.
Cu cât înțelegem mai bine sursa păcatului, cu atât îl vom urî mai mult în noi înșine. Satan este inițiatorul păcatului (Ezechiel 28:15). Înainte de mântuire, eram copii ai Diavolului (Ioan 8:44). Credincioși fiind, încă ne confruntăm cu ispitele lui Satan și ne luptăm cu "omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare" (Efeseni 4:22). Atunci când "[purtăm] grijă de firea pământească" (Romani 13:14), ne complăcem din nou în necurăția și corupția Diavolului.
Cu cât Îl iubim mai mult pe Dumnezeu, cu atât vom urî mai mult păcatul nostru. Noi nu suntem ai noștri, ci Îi aparținem lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:20). Domnul ne-a dat însăși suflarea vieții, iar păcatul nostru Îl întristează (Efeseni 4:30). De ce am tolera ceea ce Îl întristează pe Cel pe care Îl iubim? O mamă urăște boala care îi incapacitează copilul și, dacă Îl iubim cu adevărat pe Domnul, vom urî păcatul care Îl întristează.
Cu cât ne vedem mai clar potențialul, cu atât mai mult ne vom urî păcatul. Gândește-te pentru ce este făcut sufletul omului! Suntem făcuți să ne iubim Creatorul, să ne supunem Lui și să-L glorificăm. Suntem făcuți să raționăm, să inventăm, să creștem și să explorăm. La ce lucrare excelentă, înaltă și sfântă suntem chemați! Păcatul este cel care ne incapacitează și ne pervertește potențialul dat de Dumnezeu. Odată ce realizăm planul original al lui Dumnezeu pentru noi, devine firesc să urâm păcatul.
Cu cât ne pasă mai mult de prietenii și familia noastră nemântuită, cu atât vom urî mai mult păcatul nostru. Când alții văd faptele noastre bune, Îl slăvesc pe Tatăl nostru din ceruri (Matei 5:16). Totuși, dacă ceea ce văd ei este păcatul nostru, dușmanii lui Dumnezeu vor blasfemia (2 Samuel 12:14). Deoarece păcatul nostru personal este în detrimentul mărturiei noastre, îl urâm cu atât mai mult. Lumina noastră nu trebuie să fie ascunsă sub un obroc (Matei 5:15). Lumina a fost menită să strălucească, iar păcatul o ascunde.
Cu cât înțelegem mai bine jertfa lui Hristos, cu atât mai mult ne vom urî păcatul. Isus, singurul Om nevinovat, Și-a vărsat sângele pentru a ne salva de păcatele noastre. Într-un mod foarte real, păcatul nostru I-a cauzat moartea. Păcatul nostru L-a biciuit, L-a bătut, L-a batjocorit și, în cele din urmă, L-a bătut în cuie pe o cruce. Și "noi I-am întors spatele și ne-am uitat în altă parte". (Isaia 53:3, traducere directă din Biblia în limba engleză, versiunea NLT) Odată ce vom înțelege prețul pe care Isus l-a plătit pentru mântuirea noastră, Îl vom iubi și mai mult și vom urî ceea ce I-a provocat durerea.
Cu cât ne gândim mai des la eternitate, cu atât mai mult ne vom urî păcatul. "Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecată." (Evrei 9:27) Nimeni nu va mai iubi păcatul după ce va muri. Cu cât ne vom gândi mai repede la păcat nu ca la o plăcere, ci ca la baza judecății viitoare, cu atât mai repede ne vom urî propriul păcat.
Creștinii continuă să păcătuiască chiar și după ce au fost mântuiți. Diferența este că noi nu ne mai iubim păcatul; de fapt, urâm impuritatea din noi și ne angajăm într-o luptă spirituală pentru a o învinge. Lăudat fie Domnul, avem victoria în Hristos: "Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, și ați biruit pe cel rău." (1 Ioan 2:14)
English
Cum pot învăța să-mi urăsc propriul păcat?
