Întrebare
Ce înseamnă că Isus nu avea unde să Își odihnească capul?
Răspuns
Ideea că Isus nu avea unde să Își odihnească capul provine direct dintr-o conversație consemnată în Evanghelia după Matei și din nou în Evanghelia după Luca. Isus vorbea cu un cărturar care dorea să Îl urmeze pe Isus și să devină ucenic. De fapt, cărturarul s-a lăudat: "Învățătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge". Isus i-a răspuns: "Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul." (Matei 8:19-20; Luca 9:57-58)
Aceleași pasaje menționează alte două persoane care au avut discuții similare cu Isus. În fiecare caz, Isus a subliniat faptul că a-L urma are un cost. Cărturarul care a spus că vrea să-L urmeze pe Isus oriunde ar merge nu a luat în considerare stilul de viață pe care l-a dus Isus. Domnul nostru era practic un om fără adăpost; El și ucenicii Săi stăteau în casele celor care îi primeau (vezi Luca 10:6-8). Cărturarii erau printre cetățenii cei mai bogați. Era ca și cum Isus ar fi spus: "Sunteți siguri că vreți să fiți fără adăpost împreună cu Mine?" Chiar și animalele au un loc unde să stea - vulpile au vizuini și păsările au cuiburi -, dar Isus nu avea literalmente "unde să Își pună capul". El dorea ca acel cărturar să socotească cu adevărat costul a ceea ce Îi propunea. Întotdeauna este înțelept să socotești costul (Luca 14:28).
Mulți dintre viitorii urmași ai lui Hristos se așteptau ca El să Își instaureze în curând Împărăția și doreau să fie de partea învingătorilor, pentru a lua parte la victoria glorioasă (vezi Luca 19:11). Probabil cărturarul din Matei 8 dorea să Îl urmeze pe Isus direct în Împărăție, unde ar fi participat la conducerea lumii. Dar Isus a vrut ca el să înțeleagă că a-L urma nu înseamnă a găsi gloria pământească; înseamnă a participa la suferința pământească. Pe ucenicii Săi nu îi aștepta niciun tron de aur, ci doar privațiuni și sărăcie. Regele era fără adăpost.
Faptul că Isus nu avea unde să Își odihnească capul nu înseamnă că fiecare creștin de astăzi este chemat să trăiască o viață de sărăcie sau să renunțe la familie și prieteni. Chiar și în zilele lui Isus, unii dintre urmașii Săi erau bogați (Iosif din Arimateea, de exemplu, în Matei 27:57). Dar fiecare creștin ar trebui să fie dispus să renunțe la tot. Fiecare credincios este chemat să renunțe la orice idol care stă în calea urmării lui Hristos din toată inima. Fiecare dintre noi știe care este acel lucru și cât de dificil este să ne luăm adio de la el. Dar, în cele din urmă, inima care Îl iubește pe Hristos se va debarasa de acea iubire concurentă, în ciuda durerii și angoasei foarte reale de a face acest lucru. Suntem cu toții ca negustorul care a găsit perla de mare preț și a vândut tot ceea ce avea pentru a o avea (Matei 13:45-46). Vulpile au vizuini, iar păsările au cuiburi, dar în această lume s-ar putea să trebuiască să ne descurcăm fără, pentru că noi căutăm "o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică" (2 Corinteni 5:1). Acolo vom găsi un loc unde să ne așezăm capul.
English
Ce înseamnă că Isus nu avea unde să Își odihnească capul?
