Întrebare
Este biblică uitarea trecutului? Ne îndeamnă Biblia să uităm trecutul?
Răspuns
Apostolul Pavel încheie o secțiune din Filipeni 3 prin a spune: "Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus." (versetele 13-14) Ne instruiește Pavel să uităm tot ceea ce s-a întâmplat înainte de a-L întâlni pe Hristos? Este aceasta o poruncă de a ne curăța mintea de toate amintirile?
Este important să luăm în considerare pasajul care precede aceste cuvinte. Pavel tocmai enumerase toate calificările sale religioase care, pentru mintea iudaică, erau de o importanță supremă. El afirmă apoi: "Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu." (versetul 8) Pavel afirmă că nicio realizare trupească nu contează în comparație cu cunoașterea lui Hristos și încrederea doar în neprihănirea Sa pentru mântuire (Efeseni 2:8-9). Indiferent de cât de buni sau de răi am fost, toți trebuie să venim la Hristos în același mod: umili, pocăiți și nedemni de iertarea Sa (Romani 5:8; Tit 3:5).
Cuvântul uitare din acest pasaj înseamnă "a nu-ți mai păsa, a neglija, a refuza să te concentrezi asupra a ceva". Memoria noastră stochează milioane de informații obținute prin intermediul simțurilor noastre încă de la naștere. Unele experiențe sunt imposibil de uitat, iar orice efort de a le uita nu face decât să le facă mai proeminente. Pavel nu ne sfătuiește să ne ștergem memoria; el ne spune să ne concentrăm asupra prezentului și viitorului, mai degrabă decât asupra trecutului.
Este ușor să "trăiești în trecut". Fie că este vorba de o victorie din trecut pe care mintea noastră o repetă continuu sau de o înfrângere care atârnă asupra noastră ca un giulgiu, trebuie lăsată în trecut. Nimic nu împiedică slujirea prezentă mai mult decât a fi împotmolit în alte vremuri. Trăirea după modelul uitării lui Pavel înseamnă să considerăm trecutul ca fiind nimic. Tăiem sforile care ne leagă de acel moment trecut. Refuzăm să permitem succeselor din trecut să ne umfle mândria. Refuzăm să permitem eșecurilor din trecut să ne dezumfle stima de sine. Le lăsăm în urmă și adoptăm în schimb noua noastră identitate în Hristos (2 Corinteni 5:17).
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm totul, în sensul de a nu fi conștienți de asta. De fapt, există multe momente în care Dumnezeu ne instruiește să ne amintim. În Deuteronomul 9:7, Moise le spune israeliților: "Adu-ți aminte și nu uita cum ai ațâțat mânia Domnului Dumnezeului tău în pustiu. Din ziua când ai ieșit din țara Egiptului până la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiți împotriva Domnului ați fost!" Suntem încurajați să ne amintim de tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi (Psalmul 77:11; 103:2), de alții care suferă pentru Hristos (Evrei 13:3; Coloseni 4:18) și de ceea ce am fost înainte ca Isus să ne salveze (Efeseni 2:11-12; 1 Corinteni 6:9-11). Dar amintirea trebuie să fie spre slava lui Dumnezeu și pentru beneficiul nostru spiritual. Dacă suntem curățați prin sângele lui Hristos, atunci nu mai rămâne nicio judecată pentru eșecurile din trecut (Romani 8:1). Dacă Dumnezeu alege să nu-Și amintească păcatele noastre din trecut (Evrei 8:12), putem alege și noi să le lăsăm deoparte și să îmbrățișăm viitorul pe care El îl promite celor care Îl iubesc (Romani 8:28; Efeseni 2:10).
English
Este biblică uitarea trecutului? Ne îndeamnă Biblia să uităm trecutul?
