Întrebare
Ce ar trebui să învățăm de la seminția lui Levi?
Răspuns
Patriarhul Iacov, chiar înainte de a muri, i-a dat fiecăruia dintre cei doisprezece fii ai săi o binecuvântare. Cei doisprezece fii erau părinții celor douăsprezece seminții ale lui Israel, iar binecuvântările conțineau informații profetice despre viitorul fiecărei seminții în parte. În cazul seminției lui Levi, care a fost asociat în profeție cu seminția lui Simeon, Iacov a profețit: "Simeon şi Levi sunt fraţi; săbiile lor sunt nişte unelte de silnicie. Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, în mânia lor, au ucis oameni și, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor. Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, și furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărţi în Iacov și-i voi risipi în Israel." (Geneza 49:5-7) Pe lângă faptul că se referă la viitorul seminției lui Levi, profeția conține în ea câteva lecții pentru noi toți.
Iacov a pronunțat un blestem asupra mâniei lui Levi (și a lui Simeon), în parte din cauza distrugerii lor trădătoare și violente a celor din cetatea lui Sihem (Geneza 34:24-30). Mânia lui Levi era rea pentru că era caracterizată prin fapte de ferocitate și cruzime. Mânia și indignarea dreaptă, cea pe care Isus a manifestat-o în curățarea Templului, de exemplu, nu este niciodată caracterizată de cruzime. Săbiile lui Levi, care ar fi trebuit să fie doar arme de apărare, erau arme de violență, pentru a le face rău altora, nu pentru a se salva pe ei înșiși de rău sau pentru a-i proteja pe cei nevinovați.
Sentința lui Iacov: "Îi voi împrăștia în Iacov și îi voi risipi în Israel" s-a adeverit cu siguranță. Seminția lui Levi a fost împrăștiată în Israel. Dar ei au devenit, prin harul lui Dumnezeu și prin loialitatea lor față de Dumnezeu (Exodul 32:26-29), seminția preoțească și locuitorii orașelor de refugiu. Ei nu au posedat niciodată o regiune proprie desemnată, așa cum au avut celelalte triburi, dar funcția preoțească a lui Levi era cu siguranță una privilegiată.
Creștini fiind, învățăm de la seminția lui Levi că mânia necontrolată este cauza multor păcate. Mânia lasă în urma ei devastare, adesea cu consecințe ireparabile. Afirmația lui Iacov "Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor" este o lecție și pentru noi. Nu trebuie să urmăm sfatul oamenilor mânioși, deoarece aceștia sunt instabili și dau dovadă de incapacitatea de a-și controla pornirile. Atunci când mânia este o trăsătură definitorie a cuiva, este un indiciu al lipsei darului spiritual al stăpânirii de sine care îi caracterizează pe toți credincioșii (Galateni 5:22-23). O persoană furioasă este un slab sfătuitor și, de fapt, compania sa ar trebui evitată, mai ales atunci când păcatul mâniei este nemărturisit și nu există nicio încercare de a-l aborda într-un mod evlavios.
În cele din urmă, lecția supremă a seminției lui Levi, pentru creștini, este aceea a restaurării păcătosului în poziția privilegiată de copil al lui Dumnezeu. Prin mijlocirea de mare preot a lui Hristos, care a dat în schimb neprihănirea Sa pentru păcatele noastre pe cruce (2 Corinteni 5:21), devenim o împărăție de preoți de sine stătători. "Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată." (1 Petru 2:9)
English
Ce ar trebui să învățăm de la seminția lui Levi?
