Întrebare
Ce este teoria simulării?
Răspuns
Ocazional, un filozof sau un om de știință sugerează că realitatea noastră nu este „reală”. Deși aceasta este o temă comună în science fiction și literatura fantastică, unii susțin că ar putea fi adevărată în lumea reală. Afirmația lor – sau, cel puțin, întrebarea lor – sugerează că toată realitatea este de fapt o simulare, că ceea ce considerăm „real” este ceva artificial și doar o parte dintr-o existență mai mare. Sugestia apare sub multe forme diferite, unite prin componente de bază, descrise în mod vag ca fiind teoria simulării. Toate aceste afirmații sunt puternic influențate de solipsism, care sugerează că observațiile noastre nu sunt de încredere. Orice ipoteză sau teorie a simulării trebuie să se confrunte cu slăbiciunile inerente solipsismului în sine.
Se pare că Scriptura indică faptul că viața noastră pământească este doar o parte dintr-un întreg mai mare și că există o „realitate reală” deasupra și dincolo de ceea ce experimentăm în viața de zi cu zi. Biblia spune că „realitatea” noastră este creată și proiectată. Și totuși, majoritatea celor care susțin „teoria simulării” resping ideea de Dumnezeu, de viață după moarte sau alte concepte spirituale. Acest lucru nu este diferit de modul în care mulți atei încearcă să folosească dovezile pentru teoria Big Bang împotriva viziunilor biblice, în ciuda faptului că concepte precum „începutul” erau odată considerate antitetice ateismului însuși.
În cele din urmă, teoriile care sugerează că realitatea este simulată sunt fie irelevante, fie susțin afirmațiile de bază ale teismului. Aceste teorii provin de obicei din una dintre cele două surse: raționamentul filozofic sau observațiile științifice.
Din punct de vedere filozofic, argumentele privind realitatea ca simulare se bazează pe posibile progrese tehnologice. O abordare comună sugerează că, dacă tehnologia ar fi vreodată capabilă să simuleze realitatea, atunci cel mai probabil trăim într-o simulare chiar acum; dacă nu este așa, atunci o astfel de tehnologie este cel mai probabil imposibilă. Aceasta presupune că o civilizație capabilă să realizeze simulări probabil le va realiza, iar numărul acestor simulări va deveni probabil extrem de mare. La rândul său, acest lucru ar crea un scenariu în care mințile simulate ar depăși cu mult mințile „reale”, ceea ce înseamnă că orice minte, inclusiv a noastră, este statistic mai probabil să facă parte dintr-o simulare decât să fie „reală”.
Din punct de vedere științific, observațiile asupra universului sugerează o anumită „rezoluție” a spațiului și a timpului. Sub acest nivel, se pare că nu există nicio diviziune posibilă. Fizica cuantică își trage numele de la ideea că componentele universului nu sunt infinit divizibile – ele sunt măsurate în cuante fundamentale, discrete, care sunt cei mai mici „biți” posibili ali acelor lucruri. Cuantele corespund într-o oarecare măsură pixelilor de pe ecranul unui computer sau limbajului binar utilizat în majoritatea programelor. Această abordare a teoriei simulării ridică întrebarea dacă realitatea percepută de noi este simulată, în mod analog cu modul în care pixelii de pe ecranul unui televizor se combină pentru a „simula” o scenă reală.
Prin definiție, cei care văd dovezi ale „simulării” realității susțin literalmente existența unui creator. Acest lucru face ca ipoteza simulării să fie, într-un anumit sens, un argument în favoarea proiectului inteligent, deoarece postulează că însăși natura universului sugerează o aranjare deliberată, intenționată. De asemenea, ipoteza simulării ar susține puternic posibilitatea miracolelor, deoarece o simulare ar putea fi ajustată de către oricine o controlează.
Biblia ne spune în mod direct că universul nostru a fost creat (Geneza 1:1). Ea indică faptul că Dumnezeu gândește și acționează într-un mod „superior” celui al nostru (Isaia 55:9). Scriptura arată clar că Dumnezeu nu este supus legilor care guvernează universul „natural” (Exodul 4:21). Conform Bibliei, omenirea are un destin care se extinde dincolo de realitatea pe care o cunoaștem în prezent (Evrei 9:27) și există un „tărâm spiritual” oarecum distinct de tărâmul pe care îl percepem în mod obișnuit (1 Corinteni 2:14). Scriptura indică, de asemenea, că suntem mai mult decât fizici (2 Corinteni 5:8) și că există ceva „mai real” decât ceea ce vedem sau experimentăm pe pământ (Evrei 9:11; 9:24).
În cele din urmă, afirmația că toată realitatea este o simulare este ceva ce nu poate fi dovedit, cel puțin nu în termeni filozofici sau științifici. Acest lucru se datorează în mare parte naturii autodistructive a solipsismului: cu cât suntem mai siguri că experiențele noastre sunt false, cu atât mai puțin putem avea încredere în acele experiențe – inclusiv în experiențele care ne determină să credem în solipsism!
Mai mult, dacă putem interacționa cu ceva „în afara” simulării noastre, atunci atât „exteriorul”, cât și simularea fac parte din aceeași „realitate”. Dacă nu putem interacționa cu acest „exterior”, atunci nu este diferit de ceva imaginar, așa că nu avem niciun motiv să credem că este real, cu atât mai puțin să afirmăm că este real. Interesant este că diverse forme ale ipotezei simulării susțin, de asemenea, ideea că cunoașterea umană ar putea fi, de fapt, limitată. Faptul că ceva depășește setul nostru normal de reguli nu îl face ireal. Mai degrabă, astfel de întrebări devin chestiuni de spiritualitate. Literalmente, sunt concepte supranaturale: ele descriu ceva dincolo de universul „natural” pe care îl experimentăm.
Din punct de vedere biblic, întrebarea dacă realitatea este o simulare se reduce la terminologie. Dezbaterea asupra faptului dacă realitatea este „simulată” sau „creată” este oarecum similară cu a dezbate dacă o bucată de lut a fost „formată” sau „modelată”. Sau dacă Pluto este sau nu o „planetă”. În cele din urmă, ambii termeni, simulat și creat, implică faptul că universul pe care îl experimentăm a fost aranjat în mod intenționat de ceva dincolo de propria noastră realitate. Creștinismul ne învață că există o formă de existență superioară universului nostru și că lumea în care trăim a fost aranjată în mod intenționat de Dumnezeu. Prin definiție, orice dovadă semnificativă a „simulării” în realitate ar dovedi existența unui creator inteligent (Psalmul 19:1; Romani 1:18-20).
English
Ce este teoria simulării?
