Întrebare
Ce este teoria războiului drept?
Răspuns
Teoria războiului drept este o încercare de a distila principiile morale în linii directoare relevante pentru război. Scopul teoriei războiului drept este de a stabili când este moral acceptabil să susținem un anumit conflict. Din punct de vedere creștin, aceasta înseamnă aplicarea ideilor biblice, pentru a crea acele standarde practice. Teoria „războiului drept” nu este exclusiv creștină. Versiuni ale acestei idei erau comune în civilizația greacă și romană. Cu toate acestea, spiritualitatea influențează puternic modul în care este aplicată teoria războiului drept. Definițiile păgâne ale războiului drept considerau de obicei expansiunea și răzbunarea ca motivații acceptabile. Unele religii, precum jainismul, aderă la pacifismul absolut. Altele, precum islamul, au fost fondate de oameni care au purtat frecvent războaie de agresiune. Creștinismul biblic prezintă o abordare a războiului semnificativ mai nuanțată decât cea a majorității celorlalte religii.
Pe scurt, teoria războiului drept spune că conflictul armat este moral numai ca ultimă soluție, purtat de un guvern legitim, din motive morale și folosind mijloace morale. Cum este și în cazul majorității problemelor din lumea reală, dacă un anumit conflict îndeplinește sau nu criteriile războiului drept este întotdeauna subiect de dezbatere. De asemenea, este extrem de important să se facă distincția între conceptul de război drept și ideea de război sfânt. Teoria războiului drept nu susține conceptul de război sfânt, și nici Biblia.
Aplicarea creștină a teoriei războiului drept provine din mai multe principii scripturale: ființele umane au o valoare intrinsecă (Geneza 1:27), dar sunt și păcătoase în mod inerent (Romani 3:10). Dumnezeu a instituit guvernarea umană în mod specific pentru a menține ordinea și dreptatea (Romani 13:1-5; 1 Petru 2:14). Omenirea în general, și creștinii în particular, au obligația morală de a urmări o lume mai dreaptă (Proverbele 21:3; Mica 6:8; Matei 5:13-16). Această obligație nu implică însă folosirea violenței pentru a „promova” credința (Ioan 18:36). Mai mult, interdicția lui Dumnezeu privind uciderea se aplică crimei (Exodul 20:13), nu pedepsei capitale (Geneza 9:6) sau războiului justificat (Psalmul 18:34) sau autoapărării legitime (Luca 22:36). În același timp, cruzimea, răzbunarea și ura sunt condamnate de Biblie (Romani 12:19; Proverbele 20:22; Galateni 5:19–24).
Cea mai cunoscută versiune a teoriei războiului drept se bazează pe aceste idealuri biblice, simplificate în cinci puncte principale. Conform teoriei războiului drept, orice conflict care nu îndeplinește toate aceste condiții este „nedrept” și inacceptabil din punct de vedere moral. Este important să subliniem din nou că acest cadru nu poate elimina toate controversele posibile. Vor exista întotdeauna diferențe de opinie cu privire la faptul dacă un anumit război – sau orice război – se încadrează în aceste puncte.
Cele cinci cerințe principale ale unui „război drept” sunt următoarele:
1. Un război drept este declarat de un guvern legitim. Conform teoriei războiului drept, persoanele sau grupurile independente nu pot acționa ca justițiari, asumându-și dreptul de a purta un război agresiv. Acest lucru exclude, de asemenea, acțiunile guvernamentale care depășesc regulile stabilite; de exemplu, dacă un lider național ar ignora legile țării respective pentru a ordona un atac sau dacă un lider militar ar organiza o lovitură de stat și ar ataca imediat o altă națiune. De asemenea, războiul – inclusiv intenția de a ataca – trebuie anunțat în mod formal și oficial înainte ca o națiune să se angajeze în ostilități. Acest lucru oferă oportunități suplimentare de soluționare a unui conflict, îi avertizează pe civilii care ar putea fi afectați și obligă guvernul să valideze violența în prealabil.
2. Un război drept este o măsură de ultimă instanță. Înainte de a recurge la violență, o națiune trebuie să depună toate eforturile pentru a-și atinge obiectivele dorite prin alte mijloace. Acestea pot include diplomația, acțiuni economice sau juridice și așa mai departe. Acesta este un principiu crucial al teoriei războiului drept: războiul rezultă din eșecul tuturor celorlalte opțiuni. Nu este o opțiune printre multe altele. Ca o extensie a acestei idei, guvernul ar trebui să încerce să pună capăt conflictului cât mai repede posibil.
3. Un război drept se poartă pentru o cauză dreaptă. Rezultatul dorit al războiului în sine trebuie să fie moral. Obiective precum eliberarea oamenilor de moarte și persecuție sau oprirea cuceririi unei alte națiuni ar putea corespunde acestei definiții. Dorința de a câștiga mai mult teritoriu sau de a pedepsi o altă națiune pentru o insultă percepută ar fi un exemplu de obiectiv nedrept.
4. Un război drept urmărește obiective prudente. Războiul este mai puțin justificabil atunci când are șanse mici sau deloc de reușită. Această cerință are scopul de a echilibra conceptul de „cauză dreaptă”. Ideile grandioase nu pot fi invocate ca motive valabile pentru vărsarea de sânge. O națiune mică este nechibzuită să lanseze o invazie împotriva unei superputeri militare – efortul este practic garantat să eșueze, făcând haosul rezultat aproape inutil. De asemenea, un război nu poate fi justificat decât dacă obiectivele sale, chiar și cele nobile, sunt proporționale cu numărul de victime și distrugerile provocate. De exemplu, obiectivul de a îmbunătăți sistemul educațional al unei alte națiuni nu este un motiv moral valid pentru a se angaja într-un război deschis.
5. Un război drept folosește mijloace morale. Conform teoriei războiului drept, scopurile sau obiectivele nobile nu justifică orice acțiune pentru a obține victoria. Pe scurt, scopurile nu justifică mijloacele. Aceasta înseamnă că un război drept se limitează la niveluri proporționale de violență și nu implică utilizarea excesivă sau crudă a forței. Acest principiu impune, de asemenea, depunerea de eforturi pentru a evita victimele civile, distrugerile nejustificate sau acțiunile care ar afecta în mod nejustificat persoanele neimplicate în conflict. „Mijloacele morale” se extind la detalii precum tratamentul soldaților și civililor capturați și eforturile de reconciliere după încheierea conflictului.
Practic, fiecare conflict violent din istoria omenirii a fost etichetat ca „justificat” de către partea care l-a inițiat. Evident, această afirmație este adesea falsă. Și totuși, un principiu moral valid nu este invalidat pentru că nu este respectat. Dimpotrivă, exemplele de războaie purtate pe nedrept arată cum teoria războiului drept poate reduce violența, în loc să o încurajeze.
Teoria războiului drept recunoaște că războiul nu este un lucru bun – cele cinci cerințe sunt menite în mod specific să evite orice violență și haos, cu excepția cazurilor în care acestea sunt inevitabile. În concluzie, teoria războiului drept tratează războiul ca pe un lucru nefericit și neplăcut, chiar și în mijlocul conflictului. Tratarea umană și miloasă a dușmanilor este, în special, un exemplu al modului în care etica creștină a influențat teoria războiului drept.
O concepție greșită comună cu privire la teoria războiului drept este că creștinismul folosește bătăliile Israelului din Vechiul Testament ca scuze pentru atitudinile moderne față de război. Cu siguranță, se pot desprinde principii generale din modul în care Dumnezeu a folosit războiul în Vechiul Testament. Unele dintre ele se reflectă, într-adevăr, în conceptul modern de război drept (Deuteronomul 20:10, 19). Cu toate acestea, Scriptura arată clar că războiul lui Israel în Canaan nu a fost un model pentru cuceririle viitoare (Deuteronomul 9:6); nici iudaismul, nici creștinismul nu au încercat, în general, să aplice cucerirea Canaanului în acest fel. De asemenea, din punct de vedere creștin, nu există niciodată o justificare pentru război sau violență în încercarea de a promova, extinde sau răspândi Evanghelia (Ioan 18:36; 2 Corinteni 10:4). Astfel de eforturi sunt în mod inerent contradictorii cu credința.
Opiniile privind teoria războiului drept sunt strâns legate de viziunea unei persoane asupra autoapărării. Când poate un creștin să folosească violența pentru a se apăra? Teoria războiului drept ne învață că, dincolo de nivelul personal, defensiv, implicarea guvernului este o necesitate absolută pentru o luptă justificabilă.
Teoria războiului drept nu este în niciun caz poziția „oficială” a creștinismului cu privire la acest subiect. Este însă abordarea cea mai comună întâlnită în rândul confesiunilor creștine. În cadrul creștinismului biblic, teoria războiului drept este mai probabil să fie respinsă de cei care favorizează o interpretare mai pacifistă a Scripturii. Există puține grupuri creștine, dacă există, care favorizează în mod deschis războiul agresiv sau de prădare. Motivul acceptării largi a teoriei războiului drept în cadrul creștinismului se reflectă în ipoteza fundamentală a teoriei înseși: că violența poate fi uneori necesară, dar numai ca ultimă soluție.
English
Ce este teoria războiului drept?
