Întrebare
Ce este teoria coerenței adevărului?
Răspuns
Teoria coerenței adevărului, sau coerențismul, afirmă că adevărul se găsește în coerența sa cu un anumit set de propoziții. Adică, putem ști că o idee este „adevărată” atunci când se încadrează logic într-un sistem de credințe mai mare și mai complex, fără a contrazice nimic. Privite împreună, toate părțile sistemului de credințe sunt coerente sau unite, iar acest lucru constituie baza adevărului, cel puțin în cadrul acelui set de credințe. Conform teoriei coerenței adevărului, ceea ce este fals poate fi identificat prin contradicțiile pe care le ridică în cadrul unui sistem de credințe existent. Printre filozofii care au susținut teoria coerenței adevărului se numără Leibniz, Spinoza și Hegel.
Pentru a ilustra modul în care funcționează teoria coerenței adevărului, ne putem gândi la un copil căruia i se spune că 2 + 2 = 4. Pentru a determina dacă acest lucru este adevărat, copilul examinează ideea prin prisma sistemului de credințe pe care îl are deja: el crede că profesorul său este sincer și că experiența sa este de încredere – de fiecare dată când profesorul adaugă două cuburi la cele două care se află deja pe masă, el numără patru. Așadar, acceptă ideea că 2 + 2 = 4; această noțiune este coerentă cu ceea ce acceptă deja ca fiind adevărat.
În schimb, unui bărbat i se spune că în casă este o fantomă, dar el respinge această informație deoarece ea intră în conflict cu tot ceea ce crede deja despre viață, moarte și spiritualitate. Ideea de fantome și bântuiri nu este în concordanță cu setul de credințe existente ale bărbatului. Drept urmare, el consideră că teoria fantomelor este falsă.
Teoria coerenței adevărului diferă de principala teorie concurentă, teoria corespondenței adevărului, care spune că adevărul este ceea ce corespunde realității. Adică, o afirmație adevărată va descrie lucrurile așa cum sunt ele în realitate. Adevărul va corespunde realității, indiferent dacă este sau nu în concordanță cu sistemul de credințe al unei persoane.
Teoria coerenței adevărului este utilă în sensul că descrie modul în care procesăm în mod normal informațiile noi, dar nu ne poate spune cu adevărat dacă ceva este adevărat sau fals. În raport cu punctul de vedere al corespondenței, coerențismul suferă de cel puțin două deficiențe. În primul rând, afirmația „adevărul este ceea ce este coerent” este prezentată ca o afirmație care corespunde realității; prin urmare, coerențistul trebuie să se bazeze pe teoria corespondenței adevărului doar pentru a exprima ceea ce crede.
O altă slăbiciune a viziunii coerente asupra adevărului este că un set de afirmații sau propoziții poate fi intern consistent chiar dacă acestea sunt false, adică propozițiile prezintă un argument pentru ceva care nu este adevărat. Copilul poate crede că 2 și 1 sunt moduri diferite de a scrie același număr, iar profesorul său de încredere poate folosi o șmecherie cu blocurile pentru a-i oferi o experiență de validare. Copilul poate accepta atunci că 2 + 1 = 4, deoarece este coerent cu convingerile sale, oricât de manipulate ar fi acestea. Însă conform teoriei corespondenței adevărului, 2 + 1 nu poate fi niciodată egal cu 4.
În cele din urmă, teoria corespondenței adevărului este superioară teoriei coerenței adevărului și oricăror alte teorii propuse ale adevărului. Teoria corespondenței adevărului se bazează pe obiectivitate, iar teoria coerenței adevărului se bazează pe subiectivitate. În plus, toate punctele de vedere care nu țin de corespondență sunt contraproductive. Ele implică o viziune a adevărului bazată pe corespondență, deoarece se spune că argumentul prezentat corespunde cu ceea ce este cu adevărat, adică cu realitatea.
English
Ce este teoria coerenței adevărului?
