Întrebare
Ce este agnosticismul teist / teismul agnostic?
Răspuns
Teismul este credința într-un zeu sau zei, iar agnosticismul este credința că existența unui zeu nu poate fi cunoscută cu certitudine. Agnosticismul teist sau, mai frecvent, teismul agnostic pare a fi o contradicție în termeni.
O definiție succintă a teismului agnostic este următoarea: „credința în existența unui zeu, însoțită de incertitudinea existenței oricărui zeu, îndoiala că o astfel de existență ar putea fi dovedită sau neîncrederea că orice zeu poate fi cunoscut pe deplin”. Teismul agnostic are elemente de credință personală, dar rămâne incert în ceea ce privește validitatea afirmațiilor credinței în absența unor dovezi tangibile.
O formă nuanțată de teism agnostic este întâlnită frecvent în rândul teologilor care acceptă ideea că Dumnezeu este atât de transcendent, încât are anumite caracteristici imposibil de cunoscut sau dovedit complet. Acest tip de teism agnostic nu este o încercare de a-L infirma pe Dumnezeu; mai degrabă, este o acceptare a faptului că Dumnezeu este unic. În Grădina Edenului, exista un pom pe care Adam și Eva nu aveau voie să-l posede. Pomul cunoștinței binelui și răului Îi aparținea exclusiv lui Dumnezeu (Geneza 2:17). Cu alte cuvinte, există unele realități care Îi aparțin numai lui Dumnezeu. El nu trebuie să dezvăluie toată cunoașterea și nu trebuie să-Și dezvăluie motivele pentru care păstrează unele lucruri pentru Sine.
Vedem o redefinire a agnosticismului care apare în cultura modernă. Adică, un agnostic poate crede că Dumnezeu există, în timp ce trăiește ca și cum El nu ar exista – pentru că Dumnezeu nu este pe deplin cunoaștere sau suveranitatea Lui este limitată într-un fel. Aici este locul în care subiectivitatea teismului agnostic câștigă teren în societatea modernă. Această poziție teologică este definită de propriile preferințe, opinii și sentimentul de satisfacție personală.
Mulți oameni care se angajează în ritualuri religioase sau se alătură unui grup religios practică religia cu singurul scop de a se perfecționa sau de a se afirma personal. Agnosticii pot face acest lucru, găsind o utilitate spirituală în tradiție și în îmbunătățirea socială. În îndeplinirea actelor religioase, agnosticul poate atribui un nivel de cunoaștere (sau necunoaștere) zeului din propria sa imaginație. Dacă funcția religiei îi satisface nevoile egocentrice, de ce ar avea nevoie să-L cunoască pe Dumnezeu?
Acest tip de religie pragmatică ar putea fi văzut ca o formă de teism agnostic. Populara „evanghelie a prosperității” caută să Îl definească pe Dumnezeu/un zeu în termeni de nevoie proprie de autoactualizare și îmbunătățire. Acest lucru este în contrast cu revelația biblică a lui Dumnezeu și a naturii Sale supreme asupra întregii creații. Ceea ce știm despre Dumnezeu este pe deplin realizat în Scriptură și în revelația personală a lui Isus Hristos.
Incomprehensibilitatea lui Dumnezeu este făcută comprehensibilă prin propria dorință a lui Dumnezeu de a Se face cunoscut omului prin revelația divină. Biblia spune că Dumnezeu este dincolo de capacitatea noastră de a-L cunoaște pe deplin (Psalmul 145:3; Isaia 55:8-9; Romani 11:33-34; 1 Corinteni 2:10; 1 Timotei 6:13-16), totuși Dumnezeu este dispus să Se facă cunoscut în suficiența harului Său.
Cunoașterea lui Dumnezeu este un dar divin care însuflețește credința prin lucrarea harului lui Dumnezeu în inima omului. Dumnezeu Se revelează pe deplin în Hristos Isus (Ieremia 9:23-24; 1 Corinteni 2:2; Galateni 6:14; Ioan 17:3; Evrei 8:11-12; 1 Ioan 4:7-8). Revelarea perfectă a lui Dumnezeu în Hristos este temelia solidă pentru credincioși. Prin credință (nu prin metoda științifică), creștinii pot trăi în certitudine în mijlocul viziunilor postmoderne, cum ar fi teismul agnostic.
Filozofii precum teismul agnostic apar din încercarea lumii de a reglementa ceea ce este acceptabil și discutabil în societate. Oamenii sunt considerați mai inteligenți, mai corecți din punct de vedere politic și mai sensibili din punct de vedere social dacă fac compromisuri în ceea ce privește credința lor personală în Hristos. Dacă recunosc că au „îndoieli” cu privire la existența lui Dumnezeu, lumea îi va considera mai „iluminați”.
Deși mulți creștini mărturisesc că cred în Dumnezeu, mulți se comportă ca și cum El nu ar exista cu adevărat. Ei cer cu insistență lucrurile pe care le oferă lumea și urmăresc același stil de viață ca cei care nu au credință. Ei nu știu ce spune Biblia despre Dumnezeu, așa că se mulțumesc cu o formă de agnosticism (vezi 2 Timotei 3:5), negând certitudinea revelației lui Dumnezeu despre Sine.
English
Ce este agnosticismul teist / teismul agnostic?
