Întrebare
De ce i-a spus Isus tânărului bogat că poate fi salvat prin ascultarea de porunci?
Răspuns
Pentru a înțelege răspunsul lui Isus la întrebarea tânărului bogat - "Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?" - trebuie să luăm în considerare trei lucruri: contextul tânărului bogat, scopul întrebării sale și esența Evangheliei lui Isus Hristos. Tânărul L-a întrebat pe Isus: "Învățătorule, ce bine să fac ca să am viața veșnică?" (Matei 19:16) Isus a răspuns: "Dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile." (versetul 17) La prima vedere, pare că Isus spune că tânărul și, prin extensie, toți oamenii trebuie să respecte poruncile pentru a fi salvați. Dar oare chiar asta spunea El? Din moment ce esența mesajului de mântuire este că suntem mântuiți prin har, prin credință (Efeseni 2:8-9), de ce i-ar oferi Isus tânărului bogat un "plan alternativ"?
Povestea tânărului bogat se găsește în toate cele trei Evanghelii sinoptice, Matei 19:16-23, Marcu 10:17-22 și Luca 18:18-23. Bărbatul este descris ca fiind un "conducător", ceea ce înseamnă că era un fel de prinț sau magistrat. Deoarece niciun conducător roman nu i s-ar adresa lui Isus cu "învățător" sau "stăpân", se presupune că acest om era un conducător evreu din sinagoga locală. Acest om avea, de asemenea, "bogății mari" (Matei 19:22), iar Isus a folosit mai târziu conversația cu acest om pentru a-i învăța pe oameni despre efectul dăunător pe care banii îl pot avea asupra dorinței cuiva de a avea viața veșnică (versetele 23-24). Lecția pe care Isus o extrage din acest incident se referă la bani, nu la mântuirea prin fapte.
Primul lucru pe care Isus îl spune la salutul omului, "Bunule Învățător", este să-i reamintească faptul că nimeni nu este bun în afară de Dumnezeu (Matei 19:17). Isus nu Își nega propria divinitate. Mai degrabă, Isus îl făcea imediat pe om să se gândească la ceea ce înseamnă cu adevărat "bun" - din moment ce numai Dumnezeu este bun, atunci ceea ce numim în mod normal bunătate umană ar putea fi cu totul altceva. Acest adevăr intră în joc mai târziu în conversație. Când omul I-a cerut lui Isus să precizeze ce porunci ar trebui să respecte, Isus a recitat șase dintre porunci, inclusiv: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți." (Matei 19:19) Omul răspunde: "Toate aceste porunci le-am păzit … Ce-mi mai lipsește?" (versetul 20), iar aceasta este o afirmație-cheie. Tânărul era în mod evident religios și sincer în căutarea neprihănirii. Problema lui era că se considera fără greșeală în ceea ce privește Legea. Și acesta este punctul pe care Isus îl contestă.
Isus îi spune omului: "Dacă vrei să fii desăvârșit du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă!" (Matei 19:21) Tânărul a decis că Isus îi cerea prea mult. "A plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuții." (versetul 22) În loc să asculte de instrucțiunile lui Isus, el I-a întors spatele Domnului și a plecat. Fără îndoială, alegerea bărbatului L-a întristat și pe Isus, pentru că Isus îl iubea (Marcu 10:21).
Spunându-i tânărului să păzească poruncile, Isus nu spunea că ar putea fi salvat prin respectarea poruncilor; în schimb, Isus prezenta Legea ca fiind standardul perfect al lui Dumnezeu. Dacă poți respecta Legea perfect, atunci poți scăpa de pedeapsa păcatului - dar acesta este un mare "dacă". Când bărbatul a răspuns că îndeplinește standardul Legii, Isus a atins doar un aspect care dovedea că bărbatul nu se ridică la înălțimea sfințeniei lui Dumnezeu. Omul nu era dispus să-L urmeze pe Domnul, dacă acest lucru însemna să renunțe la averea sa. Astfel, bărbatul încălca cele mai mari două porunci: nu Îl iubea pe Domnul din toată inima și nu își iubea aproapele ca pe sine însuși. El se iubea mai mult pe sine (și banii săi). Departe de a respecta "toate" poruncile, așa cum pretindea el, omul era un păcătos ca toți ceilalți. Legea a dovedit-o.
Dacă omul L-ar fi iubit pe Dumnezeu și pe ceilalți oameni mai mult decât proprietatea sa, ar fi fost dispus să renunțe la averea sa și să o pună în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor. Dar nu a fost așa. El își făcuse un idol din avere și o iubea mai mult decât pe Dumnezeu. Cu o precizie chirurgicală, Isus expune lăcomia din inima omului - lăcomie pe care omul nici măcar nu bănuia că o are. Afirmația lui Isus că numai Dumnezeu este bun (Matei 19:17) este dovedită de răspunsul tânărului la porunca lui Isus.
În conversația Sa cu tânărul bogat, Hristos nu ne-a învățat că suntem mântuiți prin faptele Legii. Mesajul Bibliei este că mântuirea este prin har, prin credință (Romani 3:20, 28; 4:6; Galateni 2:16; Efeseni 2:9; 2 Timotei 1:9). În schimb, Isus a folosit dragostea de bani a bărbatului pentru a arăta felul în care bărbatul nu a reușit să atingă standardul sfânt al lui Dumnezeu - așa cum facem noi toți. Conducătorul tânăr bogat avea nevoie de Mântuitorul, la fel și noi.
English
De ce i-a spus Isus tânărului bogat că poate fi salvat prin ascultarea de porunci?
