Întrebare
Există într-adevăr sute de legende despre potop care susțin veridicitatea potopului din Cartea Genezei?
Răspuns
Cartea Genezei povestește despre un potop mondial trimis ca pedeapsă a lui Dumnezeu asupra lumii cu mult timp în urmă. Amintirea acelui potop a fost păstrată în culturi de pe tot globul, așa cum au recunoscut scriitori antici precum Josephus Flavius, care a scris acum aproape 2.000 de ani: „Toți scriitorii de istorii barbare menționează acest potop și această corabie.” Printre aceștia se numără Berosus Caldeeanul, Ieronim Egipteanul, care a scris „Antichitățile feniciene”, precum și Mnaseas și mulți alții, care menționează același lucru. Ba chiar și Nicolaus din Damasc” („Antichitățile iudeilor” 1.3.6).
Josephus are dreptate. Toate națiunile din întreaga lume dețin texte istorice sau tradiții despre un potop global din vremuri străvechi, iar aceste narațiuni se potrivesc cu relatarea din Geneza atât în liniile generale, cât și în multe detalii specifice (Geneza 6-9). Iată câteva dintre detaliile recurente din narațiunile despre potop din întreaga lume:
Dumnezeu trimite potopul ca pedeapsă pentru răutatea și violența oamenilor
un om neprihănit sau un profet este avertizat în prealabil de Dumnezeu
pregătirea unei corăbii sau a unei „mari canoe”
adunarea animalelor la bordul corabiei
un potop global acoperă munții și îi îneacă pe toți, cu excepția câtorva supraviețuitori
„marea canoe” se oprește pe un munte înalt
trimiterea unui corb și a unei porumbei
porumbelul se întoarce cu ceva în cioc, ca semn al sfârșitului potopului
ieșirea din corabie și repopularea lumii
o jertfă de ardere
un curcubeu
încurcarea limbilor de după aceea
Existența unor astfel de povestiri este un fapt uimitor, dar de necontestat, care necesită o explicație.
Găsim, de exemplu, legende ale nativilor americani care confirmă potopul din Geneza. Poporul apache face referire la potopul antic și la „tus”, o ambarcațiune gigantică plutitoare, oferită de Dumnezeu, care a fost etanșată cu rășină de pin. Câțiva oameni au intrat în „tus” și au scăpat astfel de potopul care „a scufundat complet pământul timp de douăsprezece zile”. Apașii își amintesc că nava a aterizat pe un deal și că au fost trimise păsări, printre care un porumbel (numit Agocho), pentru a inspecta lumea inundată (Curtis, E.S., The North American Indian, vol. 1, Cambridge University Press, 1907, pp. 27-28).
În ceea ce este astăzi Dakota de Nord, tribul Mandan, din familia lingvistică Sioux, organiza anual o ceremonie sacră în memoria potopului. Ceremonia îl avea în centrul atenției pe un bătrân (Nu-mohk-munk-a-nah, „singurul om”), care a supraviețuit într-o „canoe mare” pe care a construit-o în urma unui avertisment profetic. Conform mandanilor, „canoea mare” a acostat undeva pe un munte situat departe spre vest. Acest trib acorda, de asemenea, porumbelului de grădină cea mai mare cinste. Chiar și câinilor lor le era interzis să-i facă rău, deoarece acesta se întorsese la Nu-mohk-munk-a-nah purtând în cioc o crenguță de salcie, un semn că potopul se încheiase (Catlin, G., The North American Indians, vol. 1, Jon Grant, 1926, pp. 178-184, 201-205). Tradiții similare se regăsesc și în rândul altor triburi de limbă sioux și al altor familii lingvistice.
În nord-vestul Americii, triburile Spokane, Nez Perce și Cayuse aveau propria lor tradiție legată de potop: „Un bărbat și soția sa au fost salvați pe o plută. Fiecare dintre aceste trei triburi, împreună cu triburile Flathead, are propriul său Ararat legat de acest eveniment.” (Eells, M., „Traditions of the Deluge Among the Tribes of the North-West”, The American Antiquarian and Oriental Journal, vol. 1, 1878, p. 70) Numeroase alte triburi din nord-vestul Pacificului își amintesc, de asemenea, de potopul lui Noe.
În sud-vest, poporul Hualapai din Arizona a lăsat pictograme antice care mărturisesc potopul. Acestea sunt păstrate la Spirit Mountain, un sit considerat sacru și de triburile vecine. O sculptură înfățișează opt persoane purtate peste apele potopului, plecând de la Muntele Wikahme, unde își găsiseră refugiu în fața potopului care a distrus restul omenirii. Un alt desen înfățișează o pasăre trimisă în două zboruri și care se întoarce la al doilea zbor la bătrân, cu un fir de iarbă în cioc (Liguori, N., Echoes of Ararat: A Collection of Over 300 Flood Legends from North and South America, Master Books, 2021). Triburile Havasupai, Yima, Cochiti, Maricopa, Zia și multe alte triburi din sud-vestul Statelor Unite au, de asemenea, tradiții legate de potop care se potrivesc cu Geneza în mai multe detalii.
Aflăm despre potopul global de la triburile Dene, Ottawa, Ojibwe, Inuit și de la zeci de alte triburi din Canada și Alaska. În Mexic, descoperim că aztecii, toltecii, mayașii, purepecha și alte popoare aveau tradiții clare și picturi precoloniale care înfățișau potopul.
Alexander von Humboldt, geograf și naturalist german, a scris: „Locuitorii din Mechoacan au păstrat o tradiție, conform căreia Coxcox, pe care îl numeau Tezpi, s-a îmbarcat într-un "acalli" spațios împreună cu soția sa, copiii săi, mai multe animale și cereale, a căror păstrare era de importanță vitală pentru omenire. Când marele spirit, Tezcatlipoca, a poruncit apelor să se retragă, Tezpi a trimis din barca sa un vultur... Această pasăre, care se hrănește cu carne de morți, nu s-a mai întors din cauza numărului mare de cadavre cu care era presărat pământul, recent uscat. Tezpi a trimis alte păsări, dintre care doar una, colibriul, s-a întors, ținând în cioc o ramură acoperită cu frunze.” Humboldt adaugă că „Tezpi, văzând că vegetația proaspătă începea să acopere solul, și-a părăsit barca lângă muntele Colhuacan.” (Researches Concerning the Institutions & Monuments of the Ancient Inhabitants of America, trad. Helen Maria Williams, vol. 2, Longman, 1814, p. 23)
În America Centrală și de Sud, cele mai vechi consemnări ale exploratorilor europeni păstrează tradiții legate de potop, povestite de popoarele indigene. Aceste narațiuni prezintă asemănări clare cu relatarea potopului din Geneza. Poporul Tupinamba din Brazilia le-a spus primilor portughezi că „înainte de venirea potopului, a existat un om cu o mare înțelepciune”, un profet numit Tupa. Dumnezeu l-a avertizat pe Tupa cu privire la potopul care urma să vină și i-a oferit un loc de refugiu, unde Tupa a fugit împreună cu familia sa. Potopul a acoperit întregul pământ pentru o perioadă îndelungată. „Când potopul s-a sfârșit, ei au coborât, s-au înmulțit și au locuit din nou pe pământ.” (De Vasconcellos, S., Noticias Curiosas do Brasil, Lisabona: Ioam da Costa, 1668, pp. 78-79)
George Catlin, un pictor și autor american care a călătorit mult, a rezumat aceste descoperiri astfel: „Dintre cele o sută douăzeci de triburi diferite pe care le-am vizitat în America de Nord, de Sud și Centrală, nu există niciun trib care să nu-mi fi povestit tradiții clare sau vagi despre o astfel de calamitate, în care una, trei sau opt persoane au fost salvate deasupra apelor, pe vârful unui munte înalt.” (O-Kee-Pa: O ceremonie religioasă și alte obiceiuri ale tribului Mandan, J. B. Lippincott and Co., 1867, pp. 1-2)
Toate exemplele de mai sus provin din emisfera vestică, dar numai această emisferă cuprinde peste 300 de grupuri etnice care dețin tradiții legate de potop. Emisfera estică are chiar mai multe. Desigur, unele tradiții sunt mai bine păstrate decât altele. Drept urmare, unele narațiuni despre potop se aseamănă mai mult cu Geneza decât altele. Cu toate acestea, există detalii specifice în toate aceste relatări — precum acostarea unei „canoe mari” pe un munte înalt sau trimiterea unui corb și a unei porumbei — care se potrivesc în mod clar cu relatarea biblică. Este important de remarcat că acestea confirmă tocmai relatarea potopului din Geneza, nu vreun text alternativ, cum ar fi o tradiție babiloniană despre potop. Acesta este unul dintre numeroșii indicatori care arată că Geneza este relatarea istorică autentică și originală care explică toate celelalte.
Toate aceste legende și istorii despre potop povestite în întreaga lume sunt exact ceea ce ne-am aștepta să găsim dacă Geneza ar fi adevărată. Dacă Geneza nu ar fi adevărată, atunci sute de legende similare despre potop ar fi ultimul lucru pe care ne-am aștepta să-l găsim.
Seculariștii încearcă de obicei să explice abundența tradițiilor despre potopul global în unul dintre următoarele două moduri: 1) tradițiile nu se referă la un potop global precum cel din Geneza, ci la un potop local sau la un potop pur mitic; sau 2) misionarii creștini au influențat triburile și le-au schimbat tradițiile.
Cu toate acestea, explicațiile seculare ale poveștilor despre potop nu se potrivesc cu adevărat cu datele. Asemănările dintre alte relatări despre potop și Geneza sunt prea specifice și prea multifațetate pentru a descrie un potop diferit. Sursele sunt, de asemenea, prea vechi, prea bine atestate și prea consecvente între ele în cadrul familiilor lingvistice. Pe lângă tradițiile orale consemnate foarte devreme, avem istorii scrise, gravuri în piatră și picturi antice care datează dinaintea sosirii europenilor în Lumea Nouă. Multe dintre tradițiile legate de potop fac parte din ceremonii anuale și cântece care comemorează potopul. Acestea sunt greu de atribuit „influenței misionare”. Și dacă „influența misionară” ar fi fost cauza, unde sunt toate tradițiile referitoare la alte evenimente biblice celebre, precum nașterea din fecioară, învierea lui Isus, trecerea Mării Roșii și povestea lui David și Goliat?
Susținem că cea mai bună explicație pentru sutele de legende despre potop din întreaga lume este că triburile și națiunile își amintesc de potop pentru că acesta s-a întâmplat cu adevărat, exact așa cum spune Geneza.
Existența legendelor despre potop din întreaga lume ar trebui să ne ofere o mare încurajare că putem avea încredere în Biblie. Dumnezeu a judecat într-adevăr lumea cu apă, iar o altă judecată prin foc urmează să vină. Păcătoșenia omenirii este unul dintre adevărurile fundamentale ale Evangheliei și ne îndreaptă atenția direct către nevoia noastră de Isus Hristos, corabia supremă a mântuirii noastre.
English
Există într-adevăr sute de legende despre potop care susțin veridicitatea potopului din Cartea Genezei?
