Întrebare
Este „supraviețuirea celui mai adaptat” compatibilă cu Biblia?
Răspuns
Darwin a folosit expresia „supraviețuirea celui mai adaptat” pentru a se referi la orice specie care se adaptează cel mai bine la mediul său în continuă schimbare și, prin urmare, trăiește mai mult și se reproduce. Adaptabilitatea și reproducerea sunt trăsăturile cele mai de succes care duc la continuarea liniei genealogice. Pentru a discuta dacă conceptul de „supraviețuirea celui mai adaptat” este sau nu compatibil cu Biblia, trebuie să analizăm premisa menționată mai sus.
În primul rând, evoluția este o teorie dezvoltată în cadrul „științelor naturale”. Una este să discutăm despre orice fel de supraviețuire în termeni naturali în rândul lucrurilor naturale (adică copaci, pământ și orice are legătură cu peisajul) și cu totul altceva este să aplicăm aceleași criterii oamenilor, pe care Biblia îi descrie în mod special ca fiind mult mai mult decât simple ființe naturale.
Cuvântul ebraic nephesh este folosit în mod predominant pentru a se referi la umanitate (Geneza 2:7; 7:22; Eclesiastul 3:19). Biblia face o distincție între ceea ce este doar viu din punct de vedere natural și ceea ce este, de asemenea, viu din punct de vedere spiritual. Dacă am aplica ideea de „supraviețuirea celui mai adaptat” într-un context spiritual, aceasta s-ar dovedi, cel puțin, insuficientă, deoarece este un concept scos din contextul său – este o idee prea limitată pentru a se adânci în apele adânci ale definirii întregii dimensiuni a existenței umane. Evoluția reduce la simplu capacitatea umană, subestimând totodată întreaga creație.
În al doilea rând, ideea de „cel mai adaptat” sugerează „mai bun decât”. Acest concept este străin de Scriptură, deoarece Dumnezeu măsoară pe toți și totul după același etalon: perfecțiunea. Perfecțiunea Sa. Nu există nimeni „adaptat”, cu excepția Lui. Orice este mai puțin decât perfect nu este luat în socoteală atunci când este comparat cu natura sfântă a lui Dumnezeu. A rata ținta perfecțiunii este ceea ce Biblia numește păcat, iar fiecare om și fiecare colț al creației este infectat de acesta (Romani 3:23; 8:19-24; 1 Ioan 3:4). Păcatul, în esența sa, a corupt și continuă să distrugă ordinea naturală și spirituală a lucrurilor. Nu evoluăm, ci involuăm. Ne înrăutățim.
În al treilea rând, lăsați pe cont propriu, fără promisiunea glorioasă a înmulțirii făcută urmașilor lui Avraam – că Dumnezeu va crea o familie și un popor neprihănit prin Hristos (Geneza 12:1-3; Galateni 3:16) – noi nu producem decât distrugere, dacă nu intervine ceva sau cineva. Numai Dumnezeu poate interveni și binecuvânta omenirea pe măsură ce ne înmulțim pentru El, deoarece, fără Evanghelie, înmulțirea nu este aliatul omenirii păcătoase, ci dușmanul nostru. Cu cât populația umană păcătoasă se extinde mai mult din punct de vedere istoric și teologic, cu atât păcatul devine mai omniprezent și mai distructiv, deoarece facem ceea ce este bine pentru noi, nu ceea ce este plin de iubire (Judecători 21:25). Prin urmare, vedem, de exemplu, în Geneza 12 că Dumnezeu a trebuit să intervină, și a făcut-o de mai multe ori. În acest caz, El vine la Avraam și îi promite o „sămânță” de reproducere care va fi de un gen perfect. Această sămânță va crește și va zdrobi dușmanul și va introduce un ADN reproductiv cu totul diferit în creație (Geneza 3:15). Unul perfect. Unul vindecător. Unul mântuitor.
Această „sămânță” promisă lui Adam și lui Avraam – și despre care s-a vorbit în șoaptă multor altora de-a lungul Vechiului Testament – a devenit un strigăt în Persoana lui Isus (Galateni 3). El ne-a dat o sursă perfectă și, prin descendența și sângele Său, intrăm în linia Sa familială perfectă (Efeseni 1:7-10). Este o familie care dăinuie pentru totdeauna și nu este doar naturală, ci eternă.
Credem că am putea spune că, prin „potrivirea” unei singure sămânțe, Isus, noi „supraviețuim”.
English
Este „supraviețuirea celui mai adaptat” compatibilă cu Biblia?
