Va fi suferința pentru Cristos întotdeauna parte din a fi un urmaș al lui Cristos?


Întrebare: Va fi suferința pentru Cristos întotdeauna parte din a fi un urmaș al lui Cristos?

Răspuns:
Biblia vorbește mult despre a suferi pentru Cristos. În timpul în care a fost scris Noul Testament, urmașii lui Isus erau adesea ostracizați de propriile lor familii și comunități. O parte din cea mai rea persecuție venea din partea liderilor religioși (Fapte 4.1-3). Isus le-a spus urmașilor Săi: „Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor!" (Matei 5.10) El le-a reamintit ucenicilor Lui: „Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră." (Ioan 15.18)

2 Timotei 3.12 spune: „De altfel, toți cei care voiesc să trăiască cu evlavie în Cristos Isus vor fi prigoniți." La fel ca în timpurile biblice, mulți creștini din zilele noastre au descoperit că a declara în mod public credința în Cristos poate duce la întemnițare, bătăi, tortură sau moarte (Evrei 11.32-38, 2 Corinteni 12.10, Filipeni 3.8, Fapte 5.40). Adesea pe aceia dintre noi care trăim în națiuni libere ne prind fiori când ne gândim, însă ne simțim relativ în siguranță. Înțelegem că sunt mii de oameni care suferă zilnic din pricina lui Cristos și suntem mulțumitori că noi nu suferim. Dar există oare un singur fel de persecuție?

Isus a afirmat clar ce înseamnă să-L urmezi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va mântui. Şi ce i-ar folosi un om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși?" (Luca 9.23-25) Felul modern în care înțelegem sintagma „să-și ia crucea și să Mă urmeze" e adesea inadecvat. În vremea Domnului Isus, crucea simboliza întotdeauna moartea. Când un om purta o cruce, era deja condamnat să moară pe ea. Isus a spus că, pentru a-L urma, trebuie să fim gata să murim. Nu toți vom muri moarte de martir. Nu toți vom fi întemnițați, bătuți sau torturați pentru credința noastră. Așadar la ce fel de moarte S-a referit Isus?

Pavel explică în Galateni 2.20: „Am fost răstignit împreună cu Cristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine." A-L urma pe Cristos înseamnă să murim față de felul în care facem noi lucrurile. Ne considerăm voia, drepturile, pasiunile și scopurile răstignite împreună cu El. Dreptul nostru de a ne conduce viața e mort pentru noi (Filipeni 3.7-8). Moartea implică suferință. Carnea nu vrea să moară. Moartea față de sine e dureroasă și e împotriva înclinației noastre naturale de a ne căuta propria plăcere. Însă nu putem urma și pe Cristos și carnea (Luca 16.13, Matei 6.24, Romani 8.8). Isus a spus: „Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu." (Luca 9.62)

Pavel a suferit mai mult decât majoritatea credincioșilor din pricina lui Isus. El le-a spus creștinilor din Filipi: „Căci cu privire la Cristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El." (Filipeni 1.29) Vi s-a dat harul înseamnă „vi s-a făcut favoare, vi s-a dat fără plată, ca dar". Pavel nu prezintă suferința ca pe un blestem, ci ca pe un beneficiu.

Suferința poate îmbrăca multe forme. Alegând să ascultăm de Domnul Isus Cristos, ne plasăm în opoziție cu lumea. Galateni 1.10 spune: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor sau bunăvoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Cristos." Ținându-ne strâns de învățătura Bibliei, ne expunem la respingere, batjocură, singurătate sau trădare. Adesea cea mai cruntă persecuție vine de la aceia care se consideră spirituali, însă L-au definit pe Dumnezeu potrivit cu propriile lor idei. Dacă alegem să stăm de partea neprihănirii și a adevărului biblic, putem fi siguri că vom fi greșit înțeleși, ridiculizați sau chiar mai rău. Trebuie să ținem minte că nicio amenințare sau suferință nu i-au împiedicat pe apostoli să-L vestească pe Cristos. De altfel, Pavel spune că s-a meritat să piardă totul ca „să-L [cunoască] pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să [se facă] asemenea cu moartea Lui" (Filipeni 3.10). Fapte 5.40-41 descrie reacția apostolilor după ce au fost bătuți din nou pentru că predicau despre Isus: „Ei au plecat dinaintea soborului și s-au bucurat că au fost învredniciți să fie batjocoriți pentru Numele Lui."

Suferința sub o anumită formă va fi întotdeauna parte din a fi un urmaș adevărat al lui Cristos. Isus a spus că drumul care duce la viață e dificil (Matei 7.14). Greutățile noastre sunt de asemenea un mod de a ne identifica cu suferințele Lui într-o măsură mai mică.

Isus a spus că dacă ne lepădăm de El înaintea oamenilor, și El Se va lepăda de noi înaintea Tatălui Lui care este în cer (Matei 10.33, Luca 12.9). Sunt multe modalități subtile prin care să ne lepădăm de Cristos. Dacă acțiunile noastre, cuvintele, felul de viață sau felul în care alegem să ne distrăm nu reflectă voia Sa, ne lepădăm de Cristos. Dacă pretindem că Îl cunoaștem, dar trăim ca și când nu L-am cunoaște, ne lepădăm de Cristos (1 Ioan 3.6-10). Mulți oameni aleg aceste forme de a se lepăda de Cristos pentru că nu vor să sufere pentru El.

Adesea cea mai mare suferință vine din interiorul nostru, când ne luptăm pentru control asupra unei inimi care trebuie să moară față de voia ei și să se supună domniei lui Cristos (Romani 7.15-25). În orice formă ar veni suferința, trebuie să o acceptăm ca pe un semn de onoare și ca un privilegiu că, asemenea apostolilor, am „fost învredniciți să fie batjocoriți pentru Numele Lui".

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
Va fi suferința pentru Cristos întotdeauna parte din a fi un urmaș al lui Cristos?