Întrebare
Ce este adevărul subiectiv?
Răspuns
Adevărul subiectiv, care este uneori confundat cu adevărul relativ, este un concept filozofic atribuit în mod normal filozofului danez Søren Kierkegaard (1813-1855). Kierkegaard credea că adevărul religios este ceva personal, nu impersonal, că este ceva ce suntem, nu ceva ce avem. Kierkegaard recunoștea adevărul obiectiv ca fiind ceva „exterior”, în timp ce credea că adevărul subiectiv este ceva „interior”.
Ideea este că, deși adevărurile obiective sunt importante, adevărul subiectiv poate fi de fapt mai crucial pentru o persoană, deoarece implică modul în care o persoană se raportează la aceste adevăruri obiective și le acceptă. Kierkegaard credea că adevărul spiritual nu poate fi doar recunoscut; el trebuie însușit: nu este doar o corespondență, ci un angajament intern. Adevărul religios se găsește într-o întâlnire subiectivă cu Dumnezeu și în acceptarea adevărului Său prin voința proprie, nu doar printr-o înțelegere obiectivă cu mintea. Cu alte cuvinte, o persoană se „supune” interior adevărului.
Adevărul subiectiv al lui Kierkegaard este deosebit de important în cultura post-adevăr de astăzi, care consideră că faptele obiective sunt mai puțin importante în formarea opiniei publice decât apelurile la emoții și convingerile personale. Pentru mulți oameni de astăzi, sentimentele și preferințele contează mai mult decât faptele și adevărul. Convingerile lor „interioare” prevalează asupra faptelor „exterioare”, cărora refuză să li se „supună”.
Cultura post-adevăr va recunoaște cu ușurință un fapt obiectiv ca fiind „adevărat”, dar, din cauza conflictului pe care îl are cu preferințele personale sau agendele politice, faptul obiectiv este ignorat într-un fel. Unii vor ignora faptele, vor denatura adevărul sau chiar vor răspândi minciuni despre acesta, pentru a-și promova agenda personală. Această abordare este în conflict cu conceptul de adevăr subiectiv al lui Kierkegaard, care nu respinge în niciun caz realitatea obiectivă în favoarea preferințelor și a agendei unei persoane.
Acestea fiind spuse, unul dintre defectele lui Kierkegaard în cadrul său conceptual este ideea că poate exista un decalaj între adevărul obiectiv și cel subiectiv. El considera că credința unei persoane o poate lăsa într-o stare de incertitudine obiectivă și, din această cauză, credința necesită un salt de la neîncredere la credință.
Cu toate acestea, o înțelegere corectă a distincției dintre credința „că” ceva este adevărat și credința „în” ceva este că saltul necesar nu este un salt în întuneric, ci mai degrabă un pas spre lumină. Dovezile obiective sau „externe” ale existenței lui Dumnezeu oferă mijloacele necesare pentru a crede că Dumnezeu există, ceea ce duce apoi la adevăruri subiective sau „interioare” la care ne supunem cu încredere. Atât adevărurile obiective, cât și cele subiective sunt biblice și sunt explicate în Evrei: „Și, fără credință, este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este [credința „că” – obiectivă] și că răsplătește pe cei ce-L caută [credința „în” – subiectivă].” (Evrei 11:6)
English
Ce este adevărul subiectiv?
