Întrebare
Ce este structuralismul?
Răspuns
Structuralismul este ideea că ființele umane atribuie semnificație observând diferențele dintre ideile fundamentale. Acest lucru implică faptul că structura formată prin interacțiunea componentelor individuale oferă un context adecvat pentru comunicare și înțelegere. Structuralismul a fost aplicat în diverse discipline, cu cel mai mare succes în limbă și literatură, inclusiv în literatura biblică. Structuralismul este considerat o perspectivă importantă în extragerea semnificației din pasajele Bibliei, un proces cunoscut sub numele de exegeză.
Afirmația principală a structuralismului este că oamenii atribuie semnificație unui set de bază de idei fundamentale, iar comunicarea se realizează în primul rând prin exprimarea diferențelor dintre aceste idei individuale; diferențele și interacțiunile dintre aceste idei formează un model general. Cu alte cuvinte, componentele individuale ale unei limbi, cărți sau povestiri pot fi înțelese corect numai ca parte a unui întreg, în funcție de locul lor în structură.
Două exemple care se referă la culori și sunete pot ajuta la explicarea motivului pentru care structuralismul este un concept semnificativ în interpretarea Bibliei. În ambele exemple, vedem că oamenii atribuie semnificație pe baza unei structuri presupuse de concepte. Când ceva nu este clar distins în cadrul acelei structuri, este efectiv invizibil pentru oamenii care operează în acel cadru.
Exemplul 1. Cercetătorii au studiat modul în care diferite culturi percep culorile, pe baza vocabularului lor nativ, și au descoperit că, atunci când o cultură nu are un cuvânt specific pentru o anumită culoare, membrii acelei culturi adesea nu „văd” acea culoare. Ei pot fi altfel pricepuți în a vedea diferențe subtile de nuanță în alte culori, dar ignoră culorile pentru care nu au un cuvânt sau le grupează împreună cu alte culori. În cea mai mare parte a istoriei umane, albastrul și verdele erau considerate pur și simplu nuanțe ale aceleiași culori, iar majoritatea culturilor nu aveau un cuvânt pentru „albastru”. Limba engleză nu avea un cuvânt pentru culoarea portocaliu până în anii 1540, când fructul numit portocală a fost importat din Asia în Europa — înainte de aceasta, culoarea era pur și simplu descrisă ca „galben-roșu”.
Exemplul 2. Cuvintele rink și link sunt identice, cu excepția literelor r și l și a sunetelor pe care le produc. Așadar, în limba engleză, cuvintele rink și link sunt diferențiate, percepute ca sunete separate cu semnificații separate. Cu toate acestea, în limba japoneză, nu există cuvinte care să se distingă doar prin schimbarea sunetului r în sunetul l. Mai degrabă, limba japoneză are un singur sunet vag similar atât cu r-ul englezesc, cât și cu l-ul englezesc. Din acest motiv, vorbitorii nativi de japoneză pot avea dificultăți în a pronunța un sunet l clar și un sunet r clar atunci când vorbesc engleza. De fapt, le poate fi extrem de greu să audă diferența dintre aceste sunete. Acest lucru nu se datorează unui auz deficitar sau unei limbi defectuoase, ci faptului că structura limbii utilizate de vorbitorii nativi de japoneză nu face distincție între aceste sunete.
Pe scurt, structuralismul spune că ideile individuale au sens numai atunci când sunt înțelese în context. Este dificil să citești litere roșii pe un fundal roșu, deoarece nu există prea multe elemente care să distingă literele individuale una de alta. În mod similar, atunci când o idee nu este distinsă în mod corespunzător într-o structură mai mare, ea nu există efectiv pentru cei care operează în cadrul acelei structuri. Pentru a înțelege modul în care o persoană atribuie semnificație unei idei, ideea trebuie înțeleasă în cadrul structurii sale particulare.
Acest concept devine util în studierea Bibliei, deoarece se referă la context. Conform abordării structuraliste a interpretării Bibliei, pentru a înțelege corect semnificația intenționată a textului, trebuie să înțelegem structura viziunii asupra lumii și a limbajului în care a trăit scriitorul. Acest lucru este similar cu modul în care trebuie să interpretăm Biblia în funcție de contextul său istoric, cultural și gramatical.
De exemplu, când Isus indică faptul că cei care nu-și „urăsc” tatăl și mama nu pot fi ucenicii Lui (Luca 14:26), acest lucru trebuie înțeles în contextul limbajului și al comunicării din acea epocă – structura lor. În acea epocă, diferențele erau exprimate de obicei în termeni binari. Așadar, ceea ce cititorii moderni consideră a fi o hiperbolă (exagerare), auditoriul original al lui Isus ar fi auzit pur și simplu ca fiind o distincție: „Trebuie să fii dispus să Mă alegi pe Mine în locul tuturor celorlalți.” La fel cum ochii moderni văd albastrul ca o culoare complet diferită de verde, dar ochii antici vedeau doar nuanțe de verde, cititorii moderni analizează „ura” și „preferința” ca idei total diferite, în timp ce mintea antică gândea în nuanțe de distincție.
Într-un exemplu al efectului opus, Scriptura prezintă conceptul de sclavie în diverse situații. Majoritatea cititorilor moderni au o singură interpretare imediată (și negativă) a ideii de sclavie. Aceasta este în mare parte aliniată cu sclavia de proprietate din comerțul cu sclavi din Atlantic. Cu toate acestea, în cultura în care a fost scrisă Scriptura, existau multe forme diferite de servitute. Majoritatea nu erau forma rasială, pe viață, inumană de sclavie la care se gândesc oamenii moderni. La fel cum limba engleză face diferența între r și l, iar limba japoneză nu, mințile moderne fac diferența între „sclavie” și „servitute”, în timp ce limbile antice integrează aceste idei folosind un singur cuvânt. A presupune că toate referirile la „sclavi” din Biblie implică tipul de sclavie practicat în SUA înainte de Războiul Civil ar fi, așadar, inadecvat, pur și simplu pe baza structurii lingvistice.
Oricât de util este structuralismul în interpretarea corectă a Bibliei, el poate fi abuzat sau aplicat greșit la fel ca oricare altă filozofie. Dusă prea departe, ideea că părțile nu pot fi înțelese fără o înțelegere clară a relației lor cu întregul poate deveni o formă inversată de reducționism. În timp ce reducționismul respinge întregul ca fiind „nimic altceva decât” suma părților, structuralismul extrem respinge părțile ca fiind „nimic altceva decât” componente ale întregului. De exemplu, a concluziona că toate melodiile de la radio sunt „la fel” pentru că toate au versuri care rimează și un refren repetat ar fi o formă inadecvată de structuralism. La fel ar fi și sugestia că toate religiile sunt la fel, deoarece toate au o entitate supranaturală și reguli.
Aplicat Bibliei, structuralismul ne învață că oamenii atribuie semnificații pe baza unui anumit set de idei interconectate. Pentru a înțelege semnificația oricărui text sau comunicat, o persoană trebuie să știe cum se potrivesc acele piese în structura asumată de vorbitor sau scriitor. A încerca să interpretezi un text biblic folosind o structură modernă ar însemna, așadar, să tragi concluzii din Scriptură pe care autorul nu le-a intenționat niciodată.
English
Ce este structuralismul?
