Întrebare
Ce înseamnă să fii spiritual, dar nu religios?
Răspuns
Cei care fac parte din anumite cercuri religioase sau creștine au auzit probabil pe cineva spunând: „Sunt spiritual, dar nu religios.” De fapt, în ultimii zece ani, 22% din populație – și aproximativ 30% din cei cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani – au adoptat eticheta „spiritual, dar nu religios” (www.catholicnewsagency.com/column/52793/what-does-spiritual-but-not-religious-really-mean, accesat la 9 februarie 2023). Poate că nu este foarte clar ce înseamnă acest lucru, deoarece termenii „religios” și „spiritual” pot fi interschimbabili în anumite contexte.
Pentru cei care nu sunt creștini, a fi spiritual, dar nu religios, poate însemna că cred în aspectele spirituale ale vieții – cum ar fi sufletul – dar nu urmează nicio religie așa cum este definită de diversele sisteme de credințe. Acești oameni nu Îl urmează pe Hristos, pe Mahomed sau pe Buddha, dar doresc să experimenteze propria călătorie spirituală „transcendentă”, așa că sunt „spirituali” într-un mod New Age.
Mulți oameni – din interiorul și din afara creștinismului – presupun că religia vine cu dogme, doctrine și ritualuri, în timp ce spiritualitatea ține mai mult de inimă, sentimente și experiențe. Religia este văzută ca fiind rece, lipsită de pasiune și chiar moartă. Spiritualitatea însă este primitoare, pasională și plină de viață. Unii afirmă că religia practicată în cadrul unei tradiții stabilite îi face pe oameni mai puțin spirituali, forțându-i să urmeze ritualurile, în loc să fie sinceri sau devotați în credința lor. Astfel, credincioșii care pretind că sunt spirituali, dar nu religioși, încearcă să evite să devină ca cei din Matei 15:8, despre care Dumnezeu spune: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.” Oamenii spirituali nu mimează pietatea în serviciile religioase; ei sunt cu adevărat pioși și păstrează sentimente intense de devotament spiritual în afara acestor servicii.
În mintea unor oameni, religia a devenit sinonimă cu instituții, organizații și puteri corupte. Sentimentul antireligios crește în întreaga lume, oamenii criticând Biserica, învățăturile și liderii ei. Scandalurile publice și eșecurile credincioșilor nu au făcut decât să alimenteze aceste flăcări ale opoziției. Toate acestea îi determină pe unii să se distanțeze de religie; cu toate acestea, este încă acceptabil să fii spiritual. Deconectarea de la religia consacrată în favoarea unei spiritualități mai generice face ca practica creștinismului să pară mai puțin controversată. A te numi spiritual, dar nu religios, afirmă dorința de bine, etern și divin, eliberând în același timp o persoană de formele de credință și cult care creează diviziuni (ibid., accesat la 2/9/2023). A fi spiritual, dar nu religios, individualizează credința unei persoane, făcând-o o chestiune personală, mai degrabă decât o activitate colectivă a unei biserici.
Este adevărat că mântuirea este o chestiune individuală; Ioan 3:16 spune: „... pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Fiecare om trebuie să decidă personal dacă va accepta darul mântuirii lui Dumnezeu și va fi „răstignit împreună cu Hristos” (Galateni 2:20). Cu toate acestea, după ce o persoană este mântuită, Biserica joacă un rol major în viața credinciosului pentru sfințire. Biserica nu este o idee secundară în planul lui Dumnezeu; ea este Mireasa și Trupul lui Hristos (Efeseni 5:25-27). În consecință, adunarea într-o comunitate de credincioși este poruncită: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie.” (Evrei 10:24-25) În Filipeni 2:2, Pavel le cere credincioșilor să aibă aceeași gândire și aceeași dragoste, deoarece toți suntem în același Duh. O biserică ce urmează aceste porunci nu va răspândi religia moartă pe care o critică atât de mulți oameni; acest tip de biserică va fi vie și plină de dragoste pentru Hristos și pentru oameni. Renunțarea la credința organizată pentru a fi „spiritual, dar nu religios” nu este în concordanță cu învățătura Bibliei.
Efortul de a fi spiritual, dar nu religios abordează unele probleme percepute în cadrul creștinismului – cum ar fi închinarea lipsită de emoție sau prezența credincioșilor nominali care fac lucrurile mecanic –, dar ignoră scopul Bisericii și poruncile lui Dumnezeu de a se aduna în comunitate pentru creștere și încurajare reciprocă.
English
Ce înseamnă să fii spiritual, dar nu religios?
