Întrebare
Cum pot învinge spiritul critic? Cum pot depăși spiritul critic?
Răspuns
Un spirit critic nu este greu de recunoscut. Roadele sale sunt de obicei evidente. Cineva cu un spirit critic este predispus să se plângă, să vadă jumătatea goală a paharului, să se ruineze de așteptările neîmplinite, să simtă eșecul (la alții mai mult decât la sine) și să judece. Nu e amuzant să fii în preajma spiritelor critice și nici nu e amuzant să posezi un astfel de spirit.
La fel ca majoritatea păcatelor, spiritul critic este o pervertire a ceea ce Dumnezeu a făcut să fie bun - în acest caz, dorința după Dumnezeu și perfecțiunea Sa. Eclesiastul 3:11 spune: "Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu." Trăim într-o lume decăzută, și adesea suntem nerăbdători să intrăm în perfecțiunea glorioasă pentru care am fost creați inițial. Într-un sens, este bine că putem vedea ce lipsește în această lume; la urma urmei, lumea nu este așa cum ar trebui să fie, nici noi nu suntem așa cum ar trebui să fim. Recunoașterea insuficienței lumii ne ajută să recunoaștem nevoia noastră de un Mântuitor. Dar a avea un spirit critic ne poate orbi în fața harului și a frumuseții pe care Dumnezeu continuă să le ofere în fiecare zi. Un spirit critic poate fi văzut și ca o pervertire a discernământului. Adesea, cei acuzați că au un spirit critic au argumente valide. Doar că își prezintă punctele de vedere într-o manieră neplăcută.
Evident, spiritele critice sunt distructive, dărâmându-l atât pe cel care primește criticile, cât și pe cel care le aduce (Galateni 5:14-15). Biblia vorbește împotriva unei astfel de judecăți critice. În Matei 7:1-2, Isus spune: "Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați vi se va măsura." Isus nu spune că nu ar trebui să avem discernământ sau că ar trebui să ignorăm natura decăzută a lumii. El nu spune, de asemenea, că nu trebuie să criticăm niciodată, sub nicio formă, pe altcineva. De fapt, Biblia ne spune că trebuie să judecăm corect (Ioan 7:24). Cu toate acestea, nu trebuie să criticăm cu intenție răuvoitoare sau din mândrie, ipocrizie sau îndreptățire de sine. Nu putem presupune că suntem imparțiali sau că ne putem impune în mod corect standardele față de ceilalți. Oamenii au în mod natural o inimă înșelătoare (Ieremia 17:9) care permite puncte oarbe și comparații nepotrivite. Numai Dumnezeu poate judeca cu o precizie perfectă (Evrei 4:12; Iacov 4:11-12; 1 Samuel 16:7; 1 Cronici 28:9; Isaia 11:4; Apocalipsa 19:11). Iar discernământul nostru este valabil doar atunci când este informat de o natură reînnoită în Hristos (2 Corinteni 2:14-16; Ioan 16:13). Doar atunci când suntem supuși lui Hristos și sinceri cu noi înșine, judecata noastră va servi mai degrabă la edificare decât la distrugere.
Așadar, cum putem depăși un spirit critic? Starea inimii noastre este crucială. Luca 6:45 spune: "Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbește gura." Cuvintele critice izvorăsc dintr-o inimă critică. Iar o inimă critică provine în general dintr-o neînțelegere a harului lui Dumnezeu - fie din cauza mândriei, fie din cauza unei simple lipse de informații despre caracterul lui Dumnezeu și despre sensul mântuirii. Doar atunci când înțelegem depravarea noastră în afara lui Dumnezeu și profunzimea harului Său vom fi capabili să acordăm har altora (Romani 3:23; 6:23; Coloseni 2:13-15; Efeseni 2:1-10). Cei care se luptă cu un spirit critic știu că nu se pot ridica niciodată la propriile standarde. Îi judecă în mod constant pe ceilalți și pe ei înșiși și întotdeauna ajung să aibă lipsuri. Dar Hristos umple această lipsă! El este perfect și neprihănit și acordă fără plată această neprihănire celor care cred în El (2 Corinteni 5:21). Cu cât înțelegem mai bine harul lui Dumnezeu, cu atât vom fi mai îndurători cu ceilalți (1 Petru 2:1-3). Și cu atât mai recunoscători vom fi. A mulțumi este un antidot puternic împotriva spiritului critic.
Un alt domeniu important este viața gândurilor noastre (Romani 12:1-2; 2 Corinteni 10:5). În loc să ne concentrăm pe ceea ce lipsește, ar trebui să ne gândim la ceea ce este adevărat, onorabil, drept, curat, frumos, lăudabil, excelent și demn de laudă (Filipeni 4:8). Aceasta nu înseamnă că ar trebui să ignorăm falsitatea, nedreptatea, urâțenia sau imperfecțiunea. Cu toate acestea, nu ar trebui să insistăm asupra aspectelor negative. Pavel i-a instruit pe efeseni cu privire la acest lucru: "Să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos ... [Trupul] se zidește în dragoste. ... Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. ... Orice amărăciune, orice iuțeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos." (Efeseni 4:15-16, 29, 31-32) Sigur, lucrurile ar putea fi mai bune decât sunt, dar dragostea acoperă multe păcate (Proverbele 10:12). Iertarea este o prioritate. Ca Trup al lui Hristos, vorbim dintr-o inimă plină de iubire pentru a ne edifica unii pe alții. Un spirit critic nu face decât să dărâme (Efeseni 4:1-3; Galateni 6:1-5).
De asemenea, poate fi util să ne reamintim că nu cunoaștem gândurile și intențiile celorlalți. Uneori, comportamentul reflectă motivația, dar nu întotdeauna. Înainte de a face o remarcă critică (cu voce tare sau pentru noi înșine), ar trebui să facem o pauză și să luăm în considerare alte posibilități. Este această persoană cu adevărat un ticălos nepăsător sau poate trece printr-o situație dificilă și are nevoie de har? Regula de Aur este un instrument foarte util.
Un spirit critic îi distruge pe cei din jurul nostru și ne răpește capacitatea de a ne bucura de viață. Când devenim prea critici, pierdem din vedere frumusețea pe care Dumnezeu a pus-o în această lume. Micile binecuvântări trec neobservate, iar noi încetăm să mai fim recunoscători. Depășirea unui spirit critic necesită recunoștință, dorința de a ierta, o înțelegere exactă a harului lui Dumnezeu (este fără plată!), o reorientare intenționată a gândurilor noastre și un angajament de a împărtăși adevărul în dragoste. Depășirea unui spirit critic este o chestiune de sfințire, iar pentru aceasta avem ajutorul Duhului Sfânt (2 Tesaloniceni 2:13). Pe măsură ce ne supunem lui Dumnezeu, citim Cuvântul Său și ne rugăm pentru har, vom descoperi că spiritul critic cedează controlul Duhului Sfânt al lui Hristos.
English
Cum pot învinge spiritul critic? Cum pot depăși spiritul critic?
