Întrebare
De ce este importantă sola fide?
Răspuns
Sola fide, care înseamnă "numai credința", este importantă deoarece este una dintre caracteristicile distinctive sau punctele-cheie care separă adevărata Evanghelie biblică de evangheliile false. În joc este Evanghelia însăși și, prin urmare, este o chestiune de viață sau moarte veșnică. Înțelegerea corectă a Evangheliei este atât de importantă, încât apostolul Pavel avea să scrie în Galateni 1:9: "Cum am mai spus-o, o spun și acum: dacă vă propovăduiește cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema!" Pavel aborda aceeași întrebare pe care o abordează sola fide - pe ce bază omenirea este declarată de Dumnezeu ca fiind îndreptățită? Este doar prin credință sau prin credință combinată cu fapte? Pavel afirmă clar în Galateni și Romani că oamenii sunt "socotiți neprihăniți prin credința în Hristos, iar nu prin faptele Legii" (Galateni 2:16), și restul Bibliei este de acord.
Sola fide este una dintre cele cinci Sola care au ajuns să definească și să rezume problemele-cheie ale Reformei protestante. Fiecare dintre aceste fraze latine reprezintă un domeniu-cheie de doctrină care a fost o problemă de dispută între reformatori și Biserica Romano-Catolică, iar astăzi ele încă servesc la rezumarea doctrinelor-cheie esențiale pentru Evanghelie și pentru viața și practica creștină. Cuvântul latin sola înseamnă "singur" sau "numai", iar doctrinele creștine esențiale reprezentate de aceste cinci fraze latine rezumă cu exactitate învățătura biblică cu privire la aceste subiecte cruciale: sola scriptura - numai Scriptura, sola fide - numai prin credință, sola gratia - numai prin har, solus Christus - numai prin Hristos și soli Deo gloria - numai lui Dumnezeu gloria. Fiecare dintre ele este extrem de importantă și toate sunt strâns legate între ele. Abaterea de la una dintre ele va conduce la o eroare într-o altă doctrină esențială, iar rezultatul va fi aproape întotdeauna o evanghelie falsă, care nu are puterea de a salva.
Sola fide sau numai prin credință este un punct-cheie de diferență nu numai între protestanți și catolici, ci și între creștinismul biblic și aproape toate celelalte religii și învățături. Învățătura conform căreia suntem declarați neprihăniți de Dumnezeu (justificați) doar pe baza credinței noastre, nu prin fapte este o doctrină-cheie a Bibliei și o linie care separă majoritatea cultelor de creștinismul biblic. În timp ce majoritatea religiilor și a cultelor îi învață pe oameni ce fapte trebuie să facă pentru a fi salvați, Biblia ne învață că nu suntem salvați prin fapte, ci prin harul lui Dumnezeu, prin darul credinței Sale (Efeseni 2:8-9). Creștinismul biblic se deosebește de oricare altă religie prin faptul că este centrat pe ceea ce Dumnezeu a realizat prin lucrarea finalizată a lui Hristos, în timp ce toate celelalte religii se bazează pe realizările umane. Dacă abandonăm doctrina justificării prin credință, abandonăm singura cale de mântuire. "Însă celui ce lucrează plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat;pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce îl socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire." (Romani 4:4-5) Biblia ne învață că celor care se încred în Isus Hristos pentru justificare doar prin credință li se atribuie neprihănirea Sa (2 Corinteni 5:21), pe când cei care încearcă să își stabilească propria neprihănire sau amestecă credința cu faptele vor primi pedeapsa datorată tuturor celor care nu se ridică la standardul perfect al lui Dumnezeu.
Sola fide - doctrina justificării doar prin credință, în afara faptelor - înseamnă pur și simplu recunoașterea a ceea ce ne este prezentat în mod repetat în Scriptură - că la un moment dat Dumnezeu îi declară neprihăniți pe păcătoșii neevlavioși, atribuindu-le neprihănirea lui Hristos (Romani 4:5, 5:8, 19). Acest lucru se întâmplă independent de orice fapte și înainte ca individul să înceapă să devină neprihănit. Aceasta este o distincție importantă între teologia catolică, cea care îi învață pe oameni că faptele neprihănite sunt meritorii pentru mântuire, și teologia protestantă, care afirmă învățătura Bibliei că faptele neprihănite sunt rezultatul și dovada unei persoane născute din nou care a fost justificată de Dumnezeu și regenerată prin puterea Duhului Sfânt.
Cât de importantă este sola fide? Este atât de importantă pentru mesajul Evangheliei și pentru o înțelegere biblică a mântuirii, încât Martin Luther a descris-o ca fiind "articolul cu care și prin care Biserica stă în picioare". Cei care resping sola fide resping singura Evanghelie care îi poate salva și îmbrățișează în mod necesar o Evanghelie falsă. De aceea, în Galateni 1:9 și în alte pasaje, Pavel îi denunță cu atâta fermitate pe cei care îi învățau pe oameni respectarea Legii sau alte fapte de neprihănire. Cu toate acestea, astăzi, această doctrină biblică importantă este din nou atacată. Prea adesea sola fide este relegată la o importanță secundară, în loc să fie recunoscută ca o doctrină esențială a creștinismului, ceea ce cu siguranță este.
"Tot așa și «Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și credința aceasta i-a fost socotită ca neprihănire». Înțelegeți și voi dar că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credință. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite neamurile prin credință, i-a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: «Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.» Așa că cei ce se bizuie pe credință sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios. Căci toți cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: «Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.» Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci «cel neprihănit prin credință va trăi»." (Galateni 3:6-11)
English
De ce este importantă sola fide?
