Întrebare
Ce este sofismul? Ce este un sofist? Ce este sofistica?
Răspuns
Sofistica este argumentarea sau raționamentul bazat pe falsitate, înșelăciune sau formulări inteligente. Un sofism este un argument falacios, bazat de obicei pe o metodă inteligentă de înșelăciune. Iar un sofist este o persoană care se angajează în sofistică; adică, este priceput în a induce în eroare oamenii prin circumlocuție, echivoc, ambiguitate etc. Un sofist are modalități viclene de a prezenta o afirmație plauzibilă, dar falsă.
Petru a avertizat împotriva falșilor învățători din biserică ce foloseau sofismul pentru a-i înșela pe credincioși: „În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înșelătoare să aibă un câștig de la voi.” (2 Petru 2:3) În mod similar, Pavel a avertizat împotriva oamenilor care provoacă dezbinare și al căror scop este să inducă în eroare: „Prin vorbiri dulci și amăgitoare, ei înșală inimile celor lesne crezători.” (Romani 16:18)
Luând numele de la cuvântul grecesc sophos, care înseamnă „înțelept sau priceput”, sofismul s-a stabilit ca școală filozofică de gândire înainte de apariția lui Socrate. La început, sofismul se putea referi la oricine demonstra o abilitate sau o cunoaștere deosebită. Un olar expert și un vopsitor priceput de țesături puteau fi considerați sofiști în meseriile lor; cu timpul însă, sofiștii au devenit cunoscuți ca intelectuali călători care exceleau în retorică, adică în arta persuasiunii. Unii sofiști, cunoscuți ca „profesori de excelență”, obțineau profit din instruirea copiilor celor bogați; chiar și așa, filozofi precum Platon și Aristotel aveau o părere proastă despre sofiști care, în opinia lor, erau mai interesați să-și învingă adversarii în dezbateri prin utilizarea inteligentă a retoricii decât să-și susțină convingerile cu dovezi concrete. Acest lucru a dus la ideea modernă că sofiștii câștigă argumentele prin înșelăciune.
La baza sofismului se află convingerea că adevărul se găsește în mintea celui care privește. Cu alte cuvinte, adevărul este ceea ce este perceput de credincios. Sofiștii filozofi își justificau convingerea în natura fluidă a adevărului, insistând că singurul adevăr care se poate cunoaște este adevărul subiectiv. Prin urmare, în mintea sofiștilor antici, adevărul era ceea ce se credea că este. Pentru a-și promova convingerile în natura trecătoare a realității, sofiștii au devenit foarte pricepuți în utilizarea retoricii persuasive. Pentru a-și consolida propria viziune asupra adevărului, sofiștii se bazau pe abilitățile lor de comunicare extrem de ascuțite.
Părintele sofismului a fost filozoful grec Protagoras, care a proclamat: „Omul este măsura tuturor lucrurilor – a lucrurilor care sunt, că sunt, și a lucrurilor care nu sunt, că nu sunt.” (vezi Die Fragmente der Vorsokratiker, Diels, H., și Kranz, W., Weidmann, 1951–52, 80B1) Filozofia sofismului antic duce la următoarele concluzii:
• Opinia subiectivă are mai multă valoare decât faptele verificabile.
• Deoarece oamenii au puncte de vedere diferite, adevărul devine subiectiv, mai degrabă decât obiectiv.
• Deoarece culturile variază, adevărul variază în funcție de educația și mediul fiecăruia.
• Pentru a înțelege ce gândește o persoană, trebuie să o înțelegi pe acea persoană.
• Niciun filozof nu este capabil să facă o afirmație absolută cu privire la natura adevărului. (Protagoras credea că filozofii dinaintea lui exprimau doar opiniile lor subiective, deoarece nimeni nu poate vorbi cu autoritatea absolută.)
• În cele din urmă, argumentarea strategică poate schimba percepția asupra adevărului.
Callicles, un alt filozof din școala sofismului, nega faptul că natura implantează în indivizi un simț al binelui și al răului; mai degrabă, adevărul este stabilit de cei puternici, iar puterea face dreptate. Așadar, percepția adevărului unui bogat proprietar de pământuri ar înlocui valorile unui cerșetor sau ale unui țăran. În cele din urmă, Callicles a concluzionat că rolul celor puternici este de a-i domina pe cei slabi. În mod echitabil, nu toți sofiștii erau de acord cu Callicles; de exemplu, filozoful Lycophron credea în egalitatea tuturor oamenilor.
Sofismul, departe de a fi relegat în trecutul antic, este bine sănătos în cultura occidentală, deoarece în centrul sofismului se află umanismul secular, credința că omul nu trebuie să se supună niciunei forme de autoritate divină. Credințele lui Protagoras sunt foarte în vogă astăzi, dar cum ar trebui creștinul să privească sofismul?
Principiul 1: Singurul adevăr este adevărul omului.
Contrazicere: Tot adevărul este adevărul lui Dumnezeu (Ioan 14:6; 17:17; Efeseni 1:13). Furtul este greșit pentru că Dumnezeu spune că este greșit. Adulterul este greșit pentru că Dumnezeu spune că este greșit, și niciun fel de retorică nu va transforma răul în bine.
Principiul 2: Adevărul este supus schimbării.
Contrazicere: Adevărul este imuabil, adică adevărul nu se schimbă în funcție de gândirea populară sau de climatul actual al opiniei (Psalmul 119:142; Matei 24:35).
Principiul 3: Înșelăciunea deliberată, intenționată, este un mijloc acceptabil de a promova percepția cuiva asupra adevărului. Abilitatea de a folosi retorica, nu acuratețea, dovezile, logica sau raționamentul este baza sofismului.
Contrazicere: O minciună, oricât de elocventă ar fi, rămâne totuși o minciună. Pe de altă parte, Cuvântul lui Dumnezeu este pur (Psalmul 12:6; 119:105; Proverbele 30:5).
Sofiștii antici și omologii lor moderni sunt, în cel mai bun caz, purtători de confuzie și, în cel mai rău caz, maeștri ai înșelăciunii deliberate și intenționate. Recunoscând că falșii învățători ar putea găsi ucenici lipsiți de discernământ printre creștinii creduli, apostolul Pavel i-a avertizat pe bătrânii Bisericii din Efes: „Luați seama, dar, la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma; și se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.” (Faptele Apostolilor 20:28-30)
English
Ce este sofismul? Ce este un sofist? Ce este sofistica?
