Întrebare
Ce este sfințirea progresivă?
Răspuns
Cuvântul tradus prin "sfințire" în majoritatea Bibliilor înseamnă "separare". Este folosit în Noul Testament, conform Vine's Expository Dictionary of New Testament Words, pentru separarea credinciosului de rău și este rezultatul ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu. Sfințirea progresivă este ceea ce separă treptat poporul lui Dumnezeu de lume și îl face să semene din ce în ce mai mult cu Isus Hristos.
Sanctificarea diferă de justificare în mai multe moduri. Justificarea este o lucrare unică a lui Dumnezeu, rezultând într-o declarație de "nevinovat" în fața Lui datorită lucrării lui Hristos de pe cruce. Sfințirea este un proces, care începe cu justificarea și continuă de-a lungul vieții. Justificarea este punctul de plecare al liniei care reprezintă viața creștină a cuiva; sfințirea este linia în sine.
Sfințirea este un proces în trei etape - trecut, prezent și viitor. Prima etapă are loc la începutul vieții noastre creștine. Este o schimbare morală inițială, o rupere de puterea și iubirea păcatului. Este punctul în care credincioșii se pot considera "morți față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu" (Romani 6:11). Odată ce sfințirea a început, nu mai suntem sub stăpânirea păcatului (Romani 6:14). Există o reorientare a dorințelor și dezvoltăm o dragoste pentru neprihănire. Pavel numește acest lucru a fi "robi ai neprihănirii" (Romani 6:17-18).
A doua etapă a sfințirii necesită o viață întreagă pentru a fi finalizată. Pe măsură ce creștem în har, ne schimbăm treptat - dar constant - pentru a semăna mai mult cu Isus (2 Corinteni 3:18). Acest lucru se întâmplă într-un proces de reînnoire spirituală zilnică (Coloseni 3:10). Apostolul Pavel însuși era sfințit chiar în timp ce le slujea altora. Pavel susținea că nu a atins perfecțiunea, dar că "aleargă înainte" pentru a ajunge la tot ceea ce Hristos dorește pentru el (Filipeni 3:12).
A treia și ultima etapă a sfințirii are loc în viitor. Când credincioșii mor, duhul lor merge să fie cu Hristos (2 Corinteni 5:6-8). Deoarece nimic necurat nu poate intra în cer (Apocalipsa 21:27), trebuie să fim desăvârșiți în acel moment. Sfințirea întregii persoane - trup, suflet și duh - va fi în cele din urmă completă atunci când Domnul Isus Se va întoarce și vom primi un trup glorificat (Filipeni 3:21; 1 Corinteni 15:35-49).
Lucrarea lui Dumnezeu în sfințire îi implică pe toți cei trei Membri ai Trinității. Dumnezeu Tatăl lucrează în mod constant în copiii Săi "și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea" (Filipeni 2:13). El ne schimbă dorințele, făcându-ne să vrem să-I fim plăcuți, și ne dă putere să facem acest lucru. Isus a câștigat sfințirea noastră pe cruce și, în esență, a devenit sfințirea noastră (1 Corinteni 1:30) și "Desăvârșirea credinței noastre" (Evrei 12:2). Duhul Sfânt este agentul principal al sfințirii noastre (1 Corinteni 6:11; 2 Tesaloniceni 2:13; 1 Petru 1:2) și El este cel care produce în noi roada sfințirii (Galateni 5:22-23).
Rolul nostru în sfințire este atât pasiv, cât și activ. Pasiv, trebuie să ne încredem în Dumnezeu pentru a ne sfinți, aducându-I trupul nostru lui Dumnezeu (Romani 6:13; 12:1) și supunându-ne Duhului Sfânt. "Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră" (1 Tesaloniceni 4:3), și Dumnezeu va face acest lucru.
În mod activ, suntem responsabili să alegem să facem ceea ce este corect. "Fiecare din voi să știe să-și stăpânească vasul în sfințenie și cinste." (1 Tesaloniceni 4:4) Acest lucru implică să dăm la moarte "faptele trupului" (Romani 8:13), să luptăm pentru sfințenie (Evrei 12:14), să fugim de imoralitate (1 Corinteni 6:18), să ne curățăm de orice murdărie (2 Corinteni 7:1) și să depunem toate eforturile pentru a ne întregi credința (2 Petru 1:5-11).
Atât rolul pasiv, cât și rolul activ sunt necesare pentru o viață creștină sănătoasă. Accentuarea rolului pasiv tinde să conducă la lene spirituală și la o neglijare a disciplinei spirituale. Rezultatul final al acestui mod de acțiune este lipsa maturității. Accentuarea rolului activ poate duce la legalism, mândrie și îndreptățire de sine. Rezultatul final al acesteia este o viață creștină lipsită de bucurie. Noi trebuie să urmărim sfințenia, dar Dumnezeu este Cel care ne dă putere să facem acest lucru. Rezultatul final este o viață creștină consistentă, matură, care reflectă cu fidelitate natura Dumnezeului nostru sfânt.
Ioan spune clar că nu vom fi niciodată total liberi de păcat în această viață (1 Ioan 1:8-10). Din fericire, lucrarea pe care Dumnezeu a început-o în noi El o va termina (Filipeni 1:6).
English
Ce este sfințirea progresivă?
