Întrebare
Ce înseamnă că Hristos este sfânt? Ce este sfințenia lui Hristos?
Răspuns
Cuvântul „sfânt” are două definiții principale. În primul rând, sfințenia se referă la puritatea morală absolută și la un standard de dreptate fără compromisuri și de neegalat. Dumnezeu, care este incapabil de greșeală, nepătat de păcat, neîngrădit de legile naturii și pur în toate căile Sale, este sfânt. În al doilea rând, sfințenia se referă la starea de a fi pus deoparte de ceea ce este obișnuit, pentru scopul lui Dumnezeu. De exemplu, psalmistul s-a referit la templul „sfânt” al lui Dumnezeu din Ierusalim (Psalmul 79:1). Templul nu era doar o altă structură din lemn și piatră; acesta era locul în care poporul lui Dumnezeu se aduna în închinare plină de respect. Domnul nostru Isus S-a mâniat pe bună dreptate pe negustorii lacomi care transformau Templul sfânt într-o „peșteră de tâlhari” (Matei 21:12-13).
Când discutăm despre sfințenia lui Hristos, trebuie să avem o înțelegere corectă a personalității și a naturii Sale. Pentru unii, Isus este puțin mai mult decât o figură istorică – un profet din vechime, un învățător moral, fondatorul unei religii mondiale importante, un martir, un filozof și, poate, chiar un făcător de minuni. Islamul îl consideră pe Isus un profet cu un statut inferior celui al lui Mahomed. Societatea Biblică și de Tractate „Turnul de Veghere” îi învață pe oameni că Isus este Arhanghelul Mihail. Mormonismul susține că Isus este fratele spiritual al lui Lucifer. Mișcarea New Age Îl consideră pe Isus un avatar sau un mesager dintr-o lungă serie de mesageri. Teologia liberală prezintă învățătura că Isus este una dintre multele căi către Dumnezeu. Evident, există multe neînțelegeri în jurul Persoanei și a naturii lui Hristos Isus; pentru a-L cunoaște cu adevărat, trebuie să cercetăm cu sârguință pasajele din Scriptură care vorbesc despre El (vezi Luca 24:27).
Sfințenia lui Hristos este legată de dumnezeirea Sa. Isus este pe deplin Dumnezeu și pe deplin om. Isus a afirmat că este Dumnezeu (Ioan 8:58; Apocalipsa 1:8, 17). Isus a acceptat închinarea (Matei 2:11; Ioan 12:13). Isus a declarat că El și Tatăl Său Ceresc sunt de aceeași esență și natură divină (Ioan 10:30). Profetul Isaia L-a numit „Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor” (Isaia 9:6). Când L-a văzut pe Isus înviat, ucenicul Toma L-a cinstit cu titlul dublu: „Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ioan 20:28). Apostolul Ioan își începe relatarea evanghelică mărturisind divinitatea lui Isus: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” (Ioan 1:1-3) Hristos Isus este vrednic de cea mai înaltă adorare și laudă a noastră, pentru că El este Dumnezeu care S-a îmbrăcat în trup omenesc (Ioan 1:14). A-I nega divinitatea și, astfel, a-I nega sfințenia, înseamnă a-L nega cu totul.
În cartea sa Mere Christianity [Creștinism pur și simplu], C.S. Lewis a scris: „Încerc aici să împiedic pe oricine să spună lucrul cu adevărat nesăbuit pe care oamenii îl spun adesea despre El: sunt gata să-L accept pe Isus ca un mare învățător moral, dar nu accept pretenția Lui de a fi Dumnezeu. Acesta este singurul lucru pe care nu trebuie să-l spunem. Un om care era doar un om și spunea genul de lucruri pe care le-a spus Isus nu ar fi un mare învățător moral. El ar fi fie un nebun – la fel ca omul care spune că este un ou fiert – fie ar fi Diavolul din Iad. Trebuie să faci o alegere. Fie acest om a fost și este Fiul lui Dumnezeu, fie este un nebun sau ceva și mai rău. Îl puteți reduce la tăcere ca pe un nebun, Îl puteți scuipa și ucide ca pe un demon sau vă puteți arunca la picioarele lui și Îl puteți numi Domn și Dumnezeu, dar să nu venim cu prostii condescendente despre faptul că ar fi un mare învățător uman. El nu ne-a lăsat această posibilitate. Nu a avut intenția aceasta.” (Macmillan, 1952, pp. 55-56)
Atracția și teama omului față de Sfânt
Cei care ascultă de poruncile lui Isus Îl pot numi prieten (Ioan 15:14), dar nu trebuie să-L tratăm niciodată ca pe un egal. Sfințenia Lui cere uimire și respect. A te apropia de El într-o manieră prea familiară sau a-I folosi numele cu ușurință sau neglijență este rușinos. Isus ne atrage la Sine, iar noi Îl găsim cu totul minunat, pentru că El are aceeași esență și natură divină ca Dumnezeu Tatăl (Filipeni 2:6). Totuși, bunătatea Sa fără egal și gloria Sa strălucitoare stau în contrast puternic cu depravarea omenirii căzute. Chiar și cei mai buni dintre noi sunt ca niște viermi umili în prezența Sa divină. Domnul Isus merită închinarea noastră, iar ziua se apropie când chiar și cei care L-au batjocorit și L-au disprețuit se vor pleca în supunere și vor spune: „Isus este Domnul.” (Filipeni 2:10-11)
Să presupunem că, depășindu-și frica, un băiat își adună curajul să se apropie de cea mai frumoasă fată din clasa lui pentru a o invita la o întâlnire. Din cauza emoției și a lipsei de eleganță, tânărul se bâlbâie și se comportă într-un mod aproape comic. Ceea ce observăm în această întâlnire sunt sentimentele contradictorii de atracție și teamă. Tânărul este atras de frumusețea fetei, dar aceasta este și sursa anxietății sale. Într-un mod destul de familiar, acest lucru ilustrează conceptul de uimire numinoasă. Omul păcătos este atras de Dumnezeu datorită sfințeniei Sale, totuși prezența divină a Celui Sfânt ne umple de teamă și groază.
Vedem acest amestec de atracție și teamă la Petru pe Marea Galileii:
Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret și Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieșiseră din ele să-și spele mrejele. S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: și l-a rugat s-o depărteze puțin de la țărm. Apoi a șezut jos și învăța pe noroade din corabie. Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc și aruncați-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești că începeau să li se rupă mrejele. Au făcut semn tovarășilor lor care erau în cealaltă corabie să vină să le ajute. Aceia au venit, și au umplut amândouă corăbiile, așa că au început să se afunde corăbiile. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus și I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” Fiindcă îl apucase spaima, pe el și pe toți cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră. Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Simon. Atunci Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.” Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul și au mers după El. (Luca 5:1-11)
Simon Petru era un pescar experimentat. Știa ce face când venea vorba de undițe, plase și pescuit. Poate că Petru era uimit de învățăturile lui Isus, dar în ceea ce privea pescuitul, Petru nu se lăsa mai prejos decât nimeni. Când Isus i-a cerut să-i folosească barca dreot platformă plutitoare de predicare, Petru a fost de acord, dar când Rabinul călător i-a sugerat să-și arunce plasele în adâncuri, Petru a acceptat cu reticență: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” (Luca 5:5)
Petru nu era pregătit pentru ceea ce a urmat. Niciodată până atunci nu prinsese o astfel de captură. Plasele, pline ochi de pește, au umplut nu una, ci două bărci, depășind cu mult capacitatea lor normală. Aceasta era captura a o sută de vieți – un eveniment inexplicabil, supranatural, care sfida înțelegerea umană. Petru a înțeles că era mai mult decât noroc și a reacționat cu o teamă tulburătoare. În loc să-I mulțumească lui Isus pentru captura abundentă, Petru a căzut la picioarele Domnului și L-a implorat să plece: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” (Luca 5:8) Frica lui Petru provenea din contrastul dintre păcătoșenia lui și sfințenia lui Hristos. Este într-adevăr înspăimântător când cel obișnuit și profan se întâlnește cu Cel care este sfânt.
De neînțeles, dar accesibil
În mod firesc, creaturile păcătoase ar trebui să se retragă cu o teamă profundă în prezența lui Hristos Isus, pentru că El este sfânt. Și, în mod firesc, Hristos Isus ar trebui să Se retragă de la răutatea care caracterizează rasa noastră căzută. Cu toate acestea, El Își deschide brațele și spune: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară.” (Matei 11:28-30)
În starea noastră naturală, suntem mizerabili, nefericiți, săraci, orbi și goi, dar Isus nu ne-a întors spatele. El spune: „ Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.” (Apocalipsa 3:20) Este oare posibil ca Cel Sfânt al lui Dumnezeu, Hristos Isus, să dorească cu adevărat părtășie cu noi? Oricât de improbabil ar suna, răspunsul este un „da” răsunător. Când ne punem credința în Hristos Isus ca Mântuitor, noi, care înainte eram „copii ai mâniei” (Efeseni 2:3), suntem transformați în mod supranatural în fiii și fiicele Lui iubite (Romani 8:15).
Concluzie
Domnul Isus, care este pe deplin Dumnezeu și pe deplin om, este sfânt prin merit datorită naturii Sale divine. El este fără păcat, impecabil de pur și neechivoc de neprihănit (Matei 26:59-61). Chiar și Pilat din Pont, politicianul care a refuzat să acționeze în favoarea primului și singurului om cu adevărat nevinovat din lume, a declarat de trei ori că Isus este fără vină (vezi Luca 23:13-15). Hristos Isus este Singurul vrednic să Se ofere pe Sine pentru păcatul nostru, iar jertfa Sa a fost ca cea a „unui miel fără cusur și fără prihană” (1 Petru 1:19). Acum ne alăturăm exultației cerului: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!” (Apocalipsa 5:12).
English
Ce înseamnă că Hristos este sfânt? Ce este sfințenia lui Hristos?
