Întrebare
Ce înseamnă că Dumnezeu este un Dumnezeu sfânt? Ce este sfințenia lui Dumnezeu?
Răspuns
"Sfânt" este o expresie în limba română: În teologia creștină, cuvântul sfânt are două sensuri. Sfințenia lui Dumnezeu se referă la măreția de neegalat a Ființei Sale incomparabile și la puritatea Sa morală ireproșabilă, fără greșeală, fără pată (Isaia 6:1-5; Apocalipsa 4:1-8). Sfânt se referă, de asemenea, la ceva sau cineva care a fost separat de comun sau pus deoparte pentru a fi folosit de Dumnezeu. Ca exemplu, Belșațar a profanat vasele sfinte ale Templului - cele puse deoparte pentru a fi folosite de preoții lui Dumnezeu - prin faptul că a băut în cinstea idolilor săi (Daniel 5:2-4). Abuzul lui Belșațar de aceste artefacte sfinte l-a făcut vinovat de sacrilegiu.
Spre deosebire de ființele Sale create, Dumnezeu este etern, preeminent, omnipotent, omniscient și omniprezent. El a fost, este și va fi înaintea tuturor lucrurilor. El este fără vârstă, neobosit și fără greș. El este dincolo de înțelegerea umană deplină. Într-adevăr, limbii noastre îi lipsesc superlativele necesare pentru a-L descrie corect. Atras de El pentru bunătatea și măreția Sa de neegalat, psalmistul a scris: "Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!" (Psalmul 42:1) Nimic sau nimeni nu satisface ca Dumnezeu, pentru că El este cu totul minunat de privit. Comorile pământești vor trece, dar Domnul este marea noastră răsplată și moștenire (Iosua 13:33).
Și totuși, sfințenia lui Dumnezeu prezintă un fel de dilemă în inima și în mintea omului muritor. Suntem atrași de El, pentru că El este Cel care ne-a făcut (Geneza 1:27; Psalmul 100:3), dar, în calitate de creaturi inerent imperfecte, ne înfricoșăm, de asemenea, în lumina atot-revelatoare a gloriei Sale maiestuoase. La fel cum israeliții au tremurat de frică atunci când Dumnezeu i S-a arătat lui Moise pe muntele Sinai, preferăm să-L ținem pe Dumnezeu la o distanță de siguranță (Exodul 20:18-21). Aceste sentimente ambivalente de atracție și teamă provocate de sfințenia lui Dumnezeu sunt ilustrate în următorul pasaj:
"În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele, și cu două zburau. Strigau unul la altul și ziceau: «Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!» Și se zguduiau ușorii ușii de glasul care răsuna, și Casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: «Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!»" (Isaia 6:1-5)
În prezența numinoasă a Domnului, profetul Isaia a rămas înmărmurit de uimire, însă sfințenia lui Dumnezeu l-a făcut să se retragă cu teamă reverențioasă. În mod similar, profetul Daniel și apostolul Ioan au demonstrat același amestec emoțional de atracție și teamă atunci când au fost introduși în prezența Creatorului lor maiestuos (Daniel 8:17; Apocalipsa 1:17).
Ioan a scris: "Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; și pe marea de sticlă, cu lăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei și ai numărului numelui ei. Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului. Și ziceau: «Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, și cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu ești sfânt, și toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, pentru că judecățile Tale au fost arătate!»" (Apocalipsa 15:2-4)
Pentru cei răscumpărați în cer, sfințenia lui Dumnezeu nu mai este un mister. Într-o voce unitară de laudă, cetățenii cerului declară în Apocalipsa 15 că:
- Dumnezeu este autorul faptelor mari și mărețe - Dumnezeu este drept și adevărat în căile Sale
- Dumnezeu este Împăratul tuturor națiunilor
- Dumnezeu merită frica noastră reverențioasă și respectul nostru cel mai intim
- Dumnezeu trebuie să fie glorificat
- Numai Dumnezeu este sfânt
- Lui Dumnezeu nu I se va refuza închinarea și adorația mondială
- Neprihănirea supremă a lui Dumnezeu va fi evidențiată
Deși sfințenia lui Dumnezeu este un subiect mult prea vast pentru un singur articol, mai jos sunt prezentate câteva versete-cheie care îl vor ajuta pe cititor să înțeleagă:
"Să nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui." (Exodul 20:7)
"Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați. Să nu vă asemănați cu ei; căci Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință, mai înainte ca să-I cereți voi. Iată, dar, cum trebuie să vă rugați: «Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău.»" (Matei 6:7-9)
"Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite.»" (Isaia 57:15)
"Nimeni nu este sfânt ca Domnul; nu este alt Dumnezeu decât Tine; nu este stâncă așa ca Dumnezeul nostru. Nu mai vorbiți cu atâta îngâmfare, să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie; căci Domnul este un Dumnezeu care știe totul, și toate faptele sunt cântărite de El." (1 Samuel 2:2-3)
"De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: «Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.»" (1 Petru 1:13-16)
"Și Te voi lăuda în sunet de lăută, Îți voi cânta credincioșia, Dumnezeule, Te voi lăuda cu harpa, Sfântul lui Israel! Când Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria în sufletul pe care mi l-ai izbăvit." (Psalmul 71:22-23)
Sfințenia lui Dumnezeu ar trebui să ne trezească inimia la a-I aduce laudă și adorare continuă. Ne desfătăm în El, pentru că în El se află scopul nostru suprem și rațiunea noastră de a fi (Ieremia 29:11). Nimeni care trăiește separat de Dumnezeu nu este cu adevărat întreg. Pentru cei care cred, El Se dă pe Sine Însuși. Dumnezeu este mai mult decât un mijloc de realizare a unei dorințe trecătoare sau a unui scop lumesc, pentru că El este cel mai mare bine al nostru. Dumnezeu este un scop în Sine.
Deși Dumnezeu este demn de cel mai mare respect și de frica noastră plină de reverență, El nu este nici departe, nici distant (Iacov 2:23). El dorește intimitate cu noi. În ciuda păcatelor pe care le-am comis, a nebuniei frecvente din gândirea noastră, a acceselor de mândrie care ne pătează caracterul și a scăpărilor rușinoase în credința noastră, Dumnezeu ne primește cu brațele deschise prin lucrarea de răscumpărare a Fiului Său, Isus (2 Corinteni 5:21; Efeseni 2:8-9). Este remarcabil faptul că ne putem apropia de Dumnezeu ca de un prieten, dar niciodată nu trebuie să Îl considerăm egalul nostru.
Dorința lui Dumnezeu de intimitate cu noi nu este un aspect care să fie trecut cu vederea. Pe cei care și-au pus credința în Isus Hristos ca Mântuitor, El îi adoptă cu iubire ca fii și fiice (Efeseni 1:5) și îi încurajează să-L numească "Tată" (Romani 8:15; Galateni 4:6). Faptul că un Dumnezeu sfânt și ireproșabil ar putea prețui astfel de orfani cu fața murdară, "copii ai mâniei" (Efeseni 2:3), este aproape de neimaginat; totuși, prin sângele purificator al lui Isus Hristos, cei josnici și profani sunt transformați în copii iubiți și în obiectele prețioase ale afecțiunii Sale cele mai tandre (1 Ioan 1:7).
Nu vom atinge sfințenia sau perfecțiunea fără păcat de partea aceasta a eternității, dar viața noastră ar trebui să reflecte puritatea imaculată a lui Dumnezeu. Domnul Isus ne-a chemat să fim "sarea pământului" (Matei 5:13). Sarea este un conservant, iar în aceste zile de degradare morală, să nu ne conformăm comportamentului și gândirii acestei planete în descompunere; în schimb, să fim ambasadori ai lui Hristos și agenți de transformare și reînnoire (2 Corinteni 5:20; Romani 12:2). Imitând sfințenia lui Dumnezeu, Îi aducem Lui onoare și alinare celorlalți.
Dumnezeu este sfânt. În El nu există nici cea mai mică urmă de rău. El este impecabil de pur, complet fără greșeală și de o dreptate fără compromisuri. Dumnezeu nu poate minți. El nu poate lua decizii greșite. El este ireproșabil, fără timp și fără păcat. În schimb, noi suntem ființe cu defecte, contaminate de păcat (Isaia 53:6; 1 Ioan 1:8). Din toate punctele de vedere, un Dumnezeu sfânt și neprihănit trebuie să-i judece pe păcătoși, iar plata păcatului este moartea (Romani 6:23); din fericire, putem scăpa de mânia lui Dumnezeu punându-ne încrederea în Isus Hristos ca Mântuitor (Evrei 2:3). Dacă nu ar fi Evanghelia lui Isus Hristos, sfințenia lui Dumnezeu ar fi cea mai mare frică a omenirii, pentru că niciun păcătos nu poate sta în prezența slavei Sale orbitoare. Dar, printr-un simplu act de credință, cei care cred în Isus ca Mântuitor au fost iertați (Matei 9:6). Pentru cei pierduți, sfințenia lui Dumnezeu este o chestiune îngrozitoare, dar pentru cei răscumpărați, sfințenia lui Dumnezeu este cel mai mare bine al nostru.
English
Ce înseamnă că Dumnezeu este un Dumnezeu sfânt? Ce este sfințenia lui Dumnezeu?
