Întrebare
Care este semnificația termenului creștin?
Răspuns
Urmașii lui Isus Hristos au fost numiți pentru prima dată "creștini" de către neamurile din Antiohia siriană, iar numele a fost mai mult decât probabil folosit ca o insultă (vezi Fapte 11:26).
În Noul Testament, credincioșii nu se numesc niciodată "creștini"; mai degrabă, ei folosesc termeni precum frați (Fapte 15:1; 1 Corinteni 16:20), ucenici (Fapte 11:26; 14:22) și sfinți (Fapte 9:13; 2 Corinteni 13:13). Înainte de convertirea lui, Saul din Tars i-a căutat pe cei "care umblau pe Calea credinței" (Fapte 9:2), indicând faptul că o etichetă timpurie pentru creștini ar fi putut fi "oameni ai Căii" (a se vedea, de asemenea, Fapte 19:9; 24:22).
Credincioșii în Hristos au ajuns să fie numiți "creștini" într-o perioadă de expansiune rapidă a Bisericii. Persecuțiile i-au forțat pe mulți credincioși să părăsească Ierusalimul, iar aceștia s-au împrăștiat în diferite zone, ducând Evanghelia cu ei. La început, evanghelizarea a fost limitată la populațiile evreiești. Acest lucru s-a schimbat atunci când "oameni din Cipru și Cirene, au mers în Antiohia și au început să vorbească și grecilor, spunându-le vestea cea bună despre Domnul Isus. Mâna Domnului a fost cu ei și un număr mare de oameni au crezut și s-au întors la Domnul" (Fapte 11:20-21). Barnaba era acolo în Antiohia, precum și Saul, proaspăt convertit, și amândoi îi învățau pe oameni în biserică. Și "pentru întâiași dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia" (Fapte 11:26).
În momentul în care credincioșii au primit denumirea de creștini, grecii obișnuiau să dea porecle satirice anumitor grupuri. Astfel, cei loiali generalului roman Pompei erau supranumiți "pompeiani", iar adepții generalului Sulla erau numiți "sullani". Cei care îl lăudau public și cu entuziasm pe împăratul Nero Augustus au primit numele de augustinieni, care înseamnă "din partidul lui Augustus". Pentru greci, totul era un joc de cuvinte distractiv și un gest verbal disprețuitor. Apoi, un nou grup a apărut în Antiohia; deoarece erau caracterizați de un comportament și un discurs centrate pe Hristos, grecii i-au numit "creștini" sau "cei din partidul lui Hristos".
În primele decenii de la înviere, cuvântul Hristos avea o semnificație redusă pentru populație. De fapt, unele surse antice se referă la credincioși ca fiind "crestieni", și relatează că personajul lor cheie era "Crestus", reflectând o cunoaștere limitată a credinței reale. Acest lucru face să pară și mai probabil ca cuvântul creștin să fi fost improvizat de cei care nu erau implicați în creștinism.
Evreii necredincioși din acea vreme nu s-ar fi referit la credincioși ca fiind "creștini", deoarece Hristos înseamnă "Mesia" și se referă la Fiul lui David. Hristos era exact ceea ce ei nu credeau că este Isus; un astfel de termen nu ar fi fost folosit de evrei până când nu a devenit un cuvânt consacrat, de sine stătător. În cartea Faptele Apostolilor, îi vedem pe evreii necredincioși referindu-se la creștini ca fiind cei "din partida nazarinenilor" (Fapte 24:5) - Nazaretul fiind un oraș de proastă reputație în mintea majorității israeliților (vezi Ioan 1:46).
Atât Biblia, cât și istoria sugerează că termenul "creștin" a fost probabil folosit ca o insultă batjocoritoare atunci când a fost inventat. De fapt, Petru le spune cititorilor săi să nu le fie "rușine" dacă sunt numiți prin acest termen (1 Petru 4:16). De asemenea, atunci când Irod Agripa respinge apelul lui Pavel de a fi mântuit, el spune: "Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!" și probabil că se juca cu reputația negativă a acestui termen (Fapte 26:28). De ce s-ar supune el, un rege, indignării de a fi numit "creștin"?
English
Care este semnificația termenului creștin?
