Întrebare
Care este semnificația termenului „adiafora”?
Răspuns
Adiafora este pluralul cuvântului adiaphoron, care, în filozofie, se referă la un lucru care există în afara legii morale. Un adiaphoron este o acțiune care nu este nici condamnată, nici aprobată de moralitate. Adiafora înseamnă „lucruri indiferente”, adică lucruri care nu sunt nici bune, nici rele, lucruri neutre din punct de vedere spiritual.
Conceptul de adiafora își are originea în stoicism. Stoicii susțineau că, dacă rațiunea cuiva era defectuoasă, emoțiile sale deveneau distructive și copleșitoare. Ei îi învățau pe oameni că fericirea provine din a trăi în conformitate cu ceea ce este logic, rațional sau „natural”. În stoicism, există trei clase de comportament uman. Urmărirea unor lucruri precum virtutea și dreptatea este bună, manifestarea opusului lor este rea, iar restul este adiafora – teren moral neutru sau lucruri față de care natura este indiferentă.
Adiafora, în termeni biblici, ar fi „chestiunile discutabile” menționate în Romani 14:1 (NTR.) (Biblia în limba engleză, versiunea ESV le numește „opinii”.) Nu trebuie să ne certăm pentru ele. Unele lucruri sunt corecte, pentru că Biblia spune că sunt corecte; alte lucruri sunt greșite, pentru că Biblia spune că sunt greșite. Dar unele lucruri Biblia nici nu le condamnă, nici nu le aprobă. Adesea ne referim la aceste chestiuni ca la „zone gri” sau chestiuni de conștiință. Le-am putea numi și adiafora. De exemplu, Biblia promovează în mod clar adevărul și condamnă minciuna. Dar ce putem spune despre scrierea de ficțiune? Atâta timp cât toată lumea știe că este ficțiune, aceasta este adiafora.
Putem considera și „aspectele neesențiale” ale credinței ca fiind adiafora. Învățăturile despre momentul Răpirii, numărul îngerilor sau identitatea celor doi martori din Apocalipsa 11 nu sunt esențiale pentru credință; ele sunt adiafora. Pe de altă parte, doctrine precum divinitatea lui Hristos, mântuirea prin har prin credință și învierea trupească sunt esențiale și nenegociabile.
Într-un anumit sens, nu există adiafora în comportamentul uman. Pavel spune: „Orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3:17) Tot ceea ce facem – chiar și lucrurile care par neutre din punct de vedere moral – se încadrează sub stindardul bunătății dacă le facem pentru slava lui Dumnezeu. Și chiar și lucrurile bune în sine pot fi făcute cu motive impure și astfel pot fi dezonorante pentru Dumnezeu (Isaia 1:10-15). Succesul în munca noastră, alergatul, jocurile cu prietenii și toate celelalte lucruri pe care le facem și care nu par nici bune, nici rele, pot intra în categoria bunătății atunci când le facem într-un mod care Îl slăvește pe Hristos cu mulțumire.
English
Care este semnificația termenului „adiafora”?
