Întrebare
Ce cred creaționiștii despre selecția naturală?
Răspuns
Selecția naturală este considerată a fi supraviețuirea celor mai adaptați și este adesea confundată cu evoluția. Însă, departe de a fi o dovadă în favoarea evoluției și împotriva creaționismului, selecția naturală este un proces destul de rezonabil și „dat de Dumnezeu”, prin care observăm un anumit genotip (compoziția genetică a unui organism sau a unui grup de organisme) care a existat anterior și s-a adaptat treptat la un anumit mediu. Genele preexistente sunt acele gene care au existat dintotdeauna, dar anumiți factori de mediu acționează ca o presiune de selecție care elimină alte trăsături genetice nepotrivite. Prin urmare, cei care poartă genotipuri nepotrivite sunt în cele din urmă eliminați din fondul genetic.
Cel mai bun exemplu de selecție naturală într-un mediu contemporan este molia pestriță, Biston betularia. Această molie s-a adaptat prin schimbări ale genotipului — nu ca urmare a unei mutații aleatorii sau spontane, așa cum ar prefera evoluționiștii — ajungând să prezinte două aspecte sau „trăsături” diferite în cadrul aceleiași specii. Varianta „pătată” trăiește la țară, pe suprafețe acoperite cu licheni. Aspectul lor „pătat” s-a dezvoltat astfel încât să pară invizibile pentru păsări. În orașe, unde poluarea este mai mare, suprafețele sunt mai întunecate și forma melanică trăiește acolo. Aceste două tipuri aparțin aceleiași specii, dar factorii de mediu au exercitat o presiune de „selecție” asupra fiecărui tip, astfel încât în fiecare mediu specific există doar un singur tip.
În mod evident, exemplarele de molie pestriță erau repede zărite în orașe de păsări și alți prădători, fiind astfel o pradă ușoară. Cu toate acestea, în cadrul fondului genetic exista un număr mic de exemplare de culoare închisă și mai puțin vizibile, care au supraviețuit pentru a-și transmite trăsăturile, ceea ce, în timp, a dus la un „fond genetic” format predominant din molii de culoare închisă. Mediul are doar un efect indirect; prezența unei anumite alele duce la selecția unui genotip favorabil. Acest genotip permite supraviețuirea celui mai adaptat.
Tocmai faptul că selecția naturală favorizează trăsăturile genetice „preexistente” în orice mediu sau situație particulară le permite creaționiștilor să fie de acord cu acest proces. În mod evident, există multe argumente împotriva evoluției, dar chiar faptul că selecția naturală permite exprimarea materialului genetic care ar fi putut să nu se manifeste niciodată, din cauza efectelor de recesivitate sau a diluării datorate altor trăsături mai puternice, sugerează că Dumnezeu a asigurat mijloacele de supraviețuire în medii în schimbare. Dacă ar fi să ne gândim la ceva, selecția naturală ar fi fost mai răspândită după potop, datorită schimbării rapide a condițiilor climatice. În ciuda tuturor consecințelor pe care Căderea le-a adus asupra creației, Cel Preaînalt a avut minunata capacitate de a prevedea necesitatea unui proces care să asigure supraviețuirea continuă a vieții pe pământ, de care El continuă să aibă grijă (Psalmul 24:1; Iov 12:7-9).
English
Ce cred creaționiștii despre selecția naturală?
