Scuză scopul mijloacele?


Întrebare: Scuză scopul mijloacele?

Răspuns:
Răspunsul la această întrebare depinde de care anume sunt rezultatele sau scopurile și de ce mijloace sunt folosite pentru a le atinge. Dacă scopurile sunt bune și nobile și mijloacele pe care le folosim ca să le atingem sunt de asemenea bune și nobile, atunci da, scopul scuză mijloacele. Însă majoritatea oamenilor nu se referă la aceasta atunci când folosesc expresia. Mare parte dintre ei o folosesc ca pe o scuză ca să-și atingă scopurile prin orice mijloc necesar, indiferent cât de imoral, ilegal sau neplăcut ar fi. Ceea ce vrea să spună expresia de obicei este: „Nu contează în ce fel obții ceea ce vrei, atâta timp cât obții."

„Scopul scuză mijloacele" implică de obicei să faci ceva rău ca să obții un final pozitiv și să-ți justifici facerea de rău arătând că rezultatul e bun. Un exemplu ar fi să minți într-un C.V., ca să obții o slujbă bună și să-ți justifici minciuna spunând că venitul mai mare îl va ajuta pe mincinos să poarte de grijă mai adecvat familiei lui. Un alt lucru ar fi să justifici avortul unui copil ca să salvezi viața mamei. Să minți și să curmi o viață inocentă sunt ambele lucruri rele din punct de vedere moral, însă a purta de grijă familiei și a salva viața unei femei sunt lucruri corecte moral. Atunci unde putem trage o linie?

Dilema scop/mijloc e un scenariu popular în discuțiile etice. De obicei, întrebarea se pune în felul următor: „Dacă ai putea salva lumea omorând pe cineva, ai face asta?" Dacă răspunsul e „da", atunci un final bun din punct de vedere moral justifică folosirea mijloacelor imorale pentru a-l dobândi. Însă sunt trei lucruri diferite de luat în considerare într-o astfel de situație: caracterul moral al acțiunii, caracterul moral al rezultatului și caracterul moral al persoanei care înfăptuiește acțiunea. În această situație, acțiunea (uciderea) e evident imorală și la fel și ucigașul. Însă salvarea lumii e un scop bun și moral. Sau este? Ce fel de lume e salvată dacă ucigașilor le este îngăduit să decidă când și dacă uciderea este justificată și apoi să fie liberi? Sau va fi ucigașul pedepsit pentru crima lui în lumea pe care a salvat-o? Şi ar fi lumea salvată îndreptățită să-i ia viața celui care tocmai a salvat-o?

Din punct de vedere biblic, bineînțeles, ceea ce lipsește din discuție e caracterul lui Dumnezeu, Legea lui Dumnezeu și providența Lui. Pentru că Dumnezeu e bun, sfânt, drept, îndurător și curat, cei care Îi poartă Numele trebuie să reflecte caracterul Lui (1 Petru 1.15-16). Uciderea, minciuna, hoția și toate felurile de comportamente păcătoase sunt expresia naturii păcătoase a omului, nu a naturii lui Dumnezeu. Pentru creștinul a cărui natură a fost transformată de Cristos (2 Corinteni 5.17), nu există justificare pentru comportamentul imoral, indiferent de motivație sau de scop. De la acest Dumnezeu sfânt și perfect avem o Lege care Îi reflectă atributele (Psalmul 19.7, Romani 7.12). Cele Zece Porunci arată clar că uciderea, adulterul, furtul, minciuna și pofta sunt de neacceptat în ochii lui Dumnezeu și El nu ne dă nicio „circumstanță atenuantă" pentru motivație sau raționalizare. Observă că El nu spune: „Nu ucide, în afară de cazul în care ai salva astfel o viață." Aceasta se numește „etică circumstanțială", și nu e loc pentru ea în Legea lui Dumnezeu. Așadar e clar că, din perspectiva lui Dumnezeu, nu există scopuri care să justifice mijloacele care încalcă Legea Lui.

Un alt lucru care, de asemenea, lipsește din discuția privitoare la etica scopului/ mijloacelor este providența lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a creat pur și simplu lumea, a populat-o cu oameni, ca apoi să o lase să se descurce cum poate, fără să o mai supravegheze. Dimpotrivă, Dumnezeu are un plan și un scop pentru omenire, pe care a continuat să-l ducă la îndeplinire de-a lungul veacurilor. Fiecare decizie luată de fiecare persoană din istorie a fost inclusă în acel plan. El afirmă acest adevăr cât se poate de clar: „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple și cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: «Hotărârile Mele vor rămâne în picioare și Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.» Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă, dintr-o țară depărtată un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus și Eu voi împlini; Eu am plănuit și Eu voi înfăptui." (Isaia 46.10-11) Dumnezeu e implicat în mod personal și e în controlul creației Lui. Mai mult, El afirmă că face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele acelora care Îl iubesc și care sunt chemați potrivit cu planul Său (Romani 8.28). Un creștin care minte în C.V. sau avortează un copil încalcă Legea lui Dumnezeu și neagă capacitatea Lui de a purta de grijă unei familii sau de a păstra viața unei mame, dacă acesta e scopul Lui.

Aceia care nu Îl cunosc pe Dumnezeu se pot vedea siliți să-și justifice mijloacele prin prisma unui scop, însă cei care spun că sunt copii ai lui Dumnezeu nu au niciun motiv să încalce vreo poruncă a lui Dumnezeu, să-I nege scopul suveran sau să facă de rușine Numele Lui.

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
Scuză scopul mijloacele?