Sunt scrierile apostolului Pavel inspirate (vezi 1 Corinteni 7.12)?





Întrebare: Sunt scrierile apostolului Pavel inspirate (vezi 1 Corinteni 7.12)?

Răspuns:
Majoritatea creștinilor evanghelici conservatori cred în ceea ce se cheamă inspirația verbală completă a Scripturii, însemnând că fiecare cuvânt din Biblie este „insuflat" de Dumnezeu (2 Timotei 3.16). Dacă criticii biblici pot susține că versetul din 1 Corinteni 7.12 nu e inspirat, ci este părerea lui Pavel, ce alte pasaje mai pot ei afirma că sunt părerea unui autor uman, nu porunca Autorului divin? Această chestiune lovește chiar în miezul autorității biblice.

Pavel a scris această scrisoare unui grup de credincioși care locuiau în Corint, un oraș foarte depravat. Parte a acelei depravări se datora prezenței templului Afroditei, care adăpostea peste 1.000 de prostituate ale templului. În acest cadru a întemeiat Pavel biserica din Corint. Practic, mare parte din congregație provenea din felul de viață imoral al Corintului. Biserica din Corint era formată din foști curvari, foști închinători la idoli, foști preacurvari, foști homosexuali, foști hoți și foști bețivi (1 Corinteni 6.9-11).

Când Pavel ajunge la capitolul 7 al scrisorii sale, răspunde la o întrebare pe care o avea biserica vizavi de relațiile sexuale dintre bărbați și femei. Având în vedere climatul social din Corint, corintenii credeau că era un lucru bun ca toți să rămână necăsătoriți. Pavel e de acord că celibatul este un lucru bun și chiar afirmă că ar vrea ca mulți să fie celibatari, cum era el. Pavel nu disprețuiește căsătoria, ci pur și simplu prezintă beneficiile evidente pe care celibatul le aduce lucrării. Totuși, Pavel menționează că celibatul e un dar de la Dumnezeu, și nu toți au acest dar (v. 7). Celor deja căsătoriți, Pavel le spune să rămână așa, și în v. 10 Pavel spune: „Nu eu, ci Domnul." Acest lucru înseamnă că Pavel le prezintă corintenilor o poruncă directă de la Isus. Această poruncă vine din învățătura pe care o dă Isus în Evanghelii, în special în Matei 5.32.

În cele din urmă, în v.12, Pavel se adresează „căsătoriilor mixte" – acelea între un creștin și un necreștin. Având în vedere mediul predominant, creștinii puteau fi tentați să divorțeze de soții lor necredincioși, gândindu-se că făcând astfel se purificau pe ei înșiși. Pavel le spune soților credincioși să rămână cu cei necredincioși, cu observația că porunca vine de la el, nu de la Isus. Dar Pavel nu-și prezintă aici opinia personală. Ceea ce spune el este că Isus nu a abordat niciodată această chestiune în mod direct, în timpul lucrării Sale pământești. Evangheliile nu conțin nicio învățătură directă a lui Isus privind situația unui soț credincios căsătorit cu un necredincios. Isus doar a dat un motiv legitim pentru divorț (Matei 5.32, 19.19), și nu era cazul căsătoriei cu un necredincios.

Așadar, cel mai bun răspuns e că Pavel a adus o nouă revelație în domeniul în care Isus nu S-a pronunțat în mod specific. De aceea, Pavel spune: „Eu, nu Domnul." Cu alte cuvinte, eu, nu Isus, vă dau această poruncă, deși se bazează pe principiile pe care Isus ni le-a dat. Cu toată lucrarea cuprinzătoare a lui Isus, El nu a spus totul cu privire la viața creștină. De aceea i-a delegat pe apostoli să continue lucrarea Lui după înălțarea Sa și de aceea avem o Biblie insuflată de Dumnezeu, „pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin echipat pentru orice lucrare bună" (NTLR). Pavel a fost răspunzător de multă revelație nouă, cu toate că, la urma urmei, acea revelație a fost de la Duhul Sfânt. În multe dintre epistolele sale, Pavel revelează „taine". Cuvântul „taină" este un termen tehnic care semnifică unele adevăruri care mai înainte nu au fost descoperite și care acum sunt arătate, cum este faptul că Biserica este formată atât din evrei, cât și din neamuri (Romani 11.25) sau cum este răpirea (1 Corinteni 15.51-52). Pavel pur și simplu ne dă o revelație suplimentară cu privire la căsătorie pe care Isus nu a prezentat-o în amănunt.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Sunt scrierile apostolului Pavel inspirate (vezi 1 Corinteni 7.12)?