Întrebare
Ce este teismul sceptic?
Răspuns
Teismul sceptic susține că ființele umane nu sunt atotștiutoare și că limitarea lor trebuie luată în considerare atunci când se încearcă judecarea deciziilor luate de Dumnezeu. Ținta acestui scepticism sunt ființele umane înseși, sugerând că ar trebui să fim precauți în ceea ce privește obiecțiile față de acțiunile sau existența lui Dumnezeu. Acest lucru face ca teismul sceptic să fie unul dintre numeroasele răspunsuri la „problema răului”.
Problema răului sugerează că răul nejustificat este incompatibil cu existența lui Dumnezeu. Teismul sceptic răspunde că premisa „nu există nicio justificare posibilă pentru ca Dumnezeu să permită acest rău perceput” este nerezonabilă. Din punctul de vedere al teismului sceptic, problema răului se reduce la a spune: „Nu pot percepe un motiv justificat pentru a permite acel rău; prin urmare, nici o ființă atotputernică și atotștiutoare nu ar putea percepe unul”.
O sinteză comună utilizată pentru teismul sceptic este „analogia părintelui”. Bunul simț indică faptul că este posibil ca un părinte să fie justificat în a permite suferința unui copil, chiar și „răul” perceput, în circumstanțe în care copilul nu înțelege sau nu acceptă aceste justificări. Un copil de trei ani poate insista că nu poate exista niciun motiv întemeiat pentru ca niște străini să-l lege și să-l pună într-o mașinărie înfricoșătoare și zgomotoasă. Cu toate acestea, efectuarea unei RMN nu este neapărat nejustificată doar pentru că copilul crede acest lucru. Același concept s-ar putea aplica vaccinărilor, operațiilor chirurgicale și multor alte aspecte.
Necredincioșii ar putea răspunde la această analogie spunând că părinții buni își explică justificările. A ignora pur și simplu temerile copilului spunând „nu ai înțelege” pare nedrept și nerezonabil. Ei observă, de asemenea, că relele luate în considerare nu sunt inconveniente relativ minore, ci mai degrabă probleme precum genocidul, bolile și violul. Astfel de răspunsuri susțin adesea că, din moment ce Dumnezeu poate „face orice”, El ar trebui să ofere orice explicații sunt necesare, potrivite minții noastre limitate.
Teismul sceptic însă ar spune că astfel de obiecții nu sunt pertinente. Ideea analogiei cu părinții – și, prin extensie, a teismului sceptic – este că numai în percepția copilului nu există motive întemeiate pentru „rău”. Cei cu o percepție mai avansată pot vedea clar unele motive întemeiate (1 Corinteni 13:11-12). Cunoștințele limitate pot face imposibilă pentru anumite minți înțelegerea deplină a anumitor justificări, indiferent cât de puternică este justificarea sau cât de detaliată este explicația. Astfel, este logic posibil ca o ființă atotștiutoare și atotputernică să aibă justificări pe care noi nu le percepem pe deplin.
Scara relativă a diverselor „rele” este, de asemenea, irelevantă, dar nu pentru că teismul sceptic respinge realitatea durerii și a suferinței. Ci mai degrabă pentru că noi nu suntem Dumnezeu (Isaia 55:8-9) și nu putem pretinde că suntem judecători infailibili ai acțiunilor Sale (Iov 38:1-7). Pe măsură ce ajungem la maturitate, multe probleme care păreau odată simple se dovedesc a fi mai complexe și mai nuanțate (1 Corinteni 13:11-12). Perspectiva infinit mai avansată a lui Dumnezeu face ca afirmația că nu poate exista o justificare pentru faptul că Dumnezeu permite un anumit rău să fie nerezonabilă. Analogia părinte-copil este folosită pur și simplu pentru că situația este atât de familiară; o comparație mai potrivită pentru Dumnezeu și om ar putea fi adulții și bacteriile.
Un alt aspect adesea omis de criticii teismului sceptic este că explicația nu obligă la acceptare (Ioan 5:39-40; Iacov 2:19). Cineva poate întâlni explicații clare, logice, concise, și totuși să le respingă – chiar și pe cele pe care 99% dintre ceilalți le-ar accepta. Sau, cum este și în cazul copiilor, simplul egoism sau emoția pot prevala asupra tuturor celorlalte considerente. Încă o dată, acest lucru dovedește un punct de vedere îngust: simplul fapt de a spune „Nu văd motive întemeiate pentru asta” nu este o dovadă că astfel de justificări nu există sau nu pot exista. „Motiv suficient de bun” este o expresie inerent subiectivă, iar dorințele concurente ne influențează adesea opiniile despre ceea ce vom recunoaște sau nu.
Teismul sceptic inspiră multe alte critici și apărări decât cele menționate aici. Există discuții mai profunde care trebuie purtate referitor la cunoașterea noastră despre Dumnezeu și la aspectele în care să ne îndoim de concluziile noastre – inclusiv în privința problemelor precum solipsismul. Cu toate acestea, conceptul general al teismului sceptic este biblic și rațional. O ființă atotputernică și atotștiutoare nu este infirmată doar pentru că acțiunile ei nu au sens perfect pentru oamenii falibili (Romani 9:20-21).
English
Ce este teismul sceptic?
