Întrebare
Care este teoria satisfacerii sau teoria comercială a ispășirii?
Răspuns
Anselm din Canterbury (d. 1109) a respins teoria răscumpărării care se impusese timp de mai multe generații și a interpretat lucrarea lui Isus pe cruce prin prisma culturii feudale a onoarei/rușinii în care trăia. Conform teoriei satisfacerii privind ispășirea, lui Dumnezeu I se cuvine onoarea deplină sub forma supunerii absolute. Oamenii sunt căzuți atât pentru că sunt descendenții lui Adam și ai Evei, care L-au dezonorat pe Dumnezeu prin neascultare, cât și din cauza propriei lor neascultări. Dumnezeu trebuie să fie onorat într-un mod satisfăcător.
Există doar trei moduri în care oamenii Îl pot onora pe Dumnezeu în mod corespunzător: să acționeze în deplină ascultare, să plătească o compensație sau să sufere o pedeapsă. Aceasta este o problemă, din aceste motive:
- Nimeni nu poate fi complet ascultător, așa că toți avem o datorie de onoare față de Dumnezeu.
- Ascultarea completă este linia de bază a ceea ce oamenii Îi datorează lui Dumnezeu, astfel încât este imposibil să Îl onorăm pe Dumnezeu "mai mult"; nu putem plăti o compensație pentru că nu putem câștiga mai mult pentru a ne umple datoria.
- Din moment ce Dumnezeu este infinit de onorabil, pedeapsa noastră trebuie să fie infinită.
Isus este singurul care poate satisface onoarea lui Dumnezeu. Deoarece Isus a fost perfect ascultător, chiar până la moarte pe cruce (Filipeni 2:8), El L-a onorat perfect pe Dumnezeu Tatăl. Deoarece Isus este Dumnezeu și este infinit de onorabil, meritul pe care l-a câștigat este infinit. Pentru că El este pe deplin om, El le poate transfera acel merit oamenilor.
Teoria satisfacerii privind ispășirea, numită și teoria comercială, nu este complet greșită. Spre deosebire de teoria răscumpărării de dinaintea ei, ea insistă asupra faptului că păcatul nostru creează o datorie față de Dumnezeu, nu față de Satan sau față de moarte. Teoria satisfacerii afirmă cu tărie că oamenii sunt complet căzuți și nu se pot salva prin fapte bune (Efeseni 2:8-9). De asemenea, oferă o bună introducere în Evanghelie pentru oamenii din culturile onoarei/a rușinii, cum ar fi în Orientul Mijlociu și Asia. Ei, mai mult decât occidentalii, ar răspunde la adevărul despre modul în care păcatul nostru Îl face de rușine pe Dumnezeu.
Totuși, teoria satisfacerii nu reușește să descrie ispășirea, deoarece tratează un simptom în loc de boală. Este adevărat că păcatul Îl dezonorează pe Dumnezeu, dar aceasta nu înseamnă că dezonoarea este problema - ci păcatul! Păcatul este rădăcina problemei care trebuie ispășită. Isus nu a mers la cruce pentru a aduna onoare, ci pentru a lua pedeapsa - pentru a plăti prețul pentru păcatul nostru (1 Petru 2:24). "Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh." (1 Petru 3:18)
English
Care este teoria satisfacerii sau teoria comercială a ispășirii?
