Întrebare
Cum a împlinit Isus semnificația sărbătorilor evreiești?
Răspuns
Modul în care Isus a împlinit sărbătorile evreiești constituie un subiect de studiu fascinant. În Scripturile ebraice, profetul evreu Amos consemnează că Dumnezeu a declarat că nu va face nimic fără să-l fi revelat mai întâi slujitorilor Săi, profeții (Amos 3:7). De la Vechiul Legământ la Noul Legământ, de la Geneza la Apocalipsa, Dumnezeu ne oferă imagine după imagine a întregului Său plan pentru omenire, iar una dintre cele mai uimitoare imagini profetice ne este prezentată în sărbătorile evreiești din Leviticul 23.
Cuvântul ebraic pentru „sărbători” (moadim) înseamnă literalmente „vremuri rânduite”. Dumnezeu a planificat și a orchestrat cu atenție momentul și ordinea fiecăreia dintre aceste șapte sărbători, pentru a ne revela o poveste specială. Cele șapte sărbători anuale ale Israelului erau răspândite pe parcursul a șapte luni din calendarul evreiesc, la vremuri stabilite de Dumnezeu. Ele sunt sărbătorite și astăzi de evreii practicanți. Dar atât pentru evrei, cât și pentru neevrei care și-au pus credința în Isus, Mesia evreiesc, aceste zile speciale demonstrează lucrarea de răscumpărare prin Fiul lui Dumnezeu.
Primele patru dintre cele șapte sărbători au loc în timpul primăverii (Paștele, Azimele, Primele Roade și Săptămânile) și toate au fost deja împlinite de Hristos în Noul Testament. Ultimele trei sărbători (Trompetele, Ziua Ispășirii și Corturile) au loc în timpul toamnei, toate într-o scurtă perioadă de cincisprezece zile.
Mulți cercetători și comentatori biblici cred că aceste sărbători de toamnă nu au fost încă împlinite de Isus. Cu toate acestea, „speranța binecuvântată” (Tit 2:13) pentru toți credincioșii în Isus Hristos este că ele se vor împlini cu siguranță. Așa cum cele patru sărbători de primăvară s-au împlinit literalmente și chiar în ziua sărbătorii, în legătură cu prima venire a lui Hristos, mulți cred că aceste trei sărbători de toamnă se vor împlini, de asemenea, literalmente, în legătură cu a doua venire a Domnului.
Pe scurt, iată semnificația profetică a fiecăreia dintre cele șapte sărbători levitice ale Israelului:
1) Paștele (Leviticul 23:5) – A indicat spre Mesia ca Mielul nostru de Paște (1 Corinteni 5:7), al cărui sânge urma să fie vărsat pentru păcatele noastre. Isus a fost răstignit în timpul sărbătoririi Paștelui (Marcu 14:12). Hristos este „Mielul fără cusur și fără prihană” (1 Petru 1:19) deoarece viața Lui a fost complet lipsită de păcat (Evrei 4:15). Așa cum primul Paște a marcat eliberarea evreilor din robia egipteană, tot așa moartea lui Hristos marchează eliberarea noastră din robia păcatului (Romani 8:2).
2) Azimele (Leviticul 23:6) – Indicau viața fără păcat a lui Mesia (deoarece aluatul este o imagine a păcatului în Biblie), făcându-L jertfa perfectă pentru păcatele noastre. Trupul lui Isus a fost în mormânt în primele zile ale acestei sărbători, ca un bob de grâu sădit și așteptând să încolțească drept Pâine a vieții.
3) Primele roade (Leviticul 23:10) – Indicau învierea lui Mesia ca primele roade ale celor drepți. Isus a înviat chiar în această zi, ceea ce este unul dintre motivele pentru care Pavel se referă la El în 1 Corinteni 15:20 ca la „pârga celor adormiți”.
4) Săptămânile sau Rusaliile (Leviticul 23:16) – Aveau loc la cincizeci de zile după începutul Sărbătorii Azimelor și indicau marea recoltă de suflete și darul Duhului Sfânt atât pentru iudei, cât și pentru neamuri, care urmau să fie aduși în Împărăția lui Dumnezeu în timpul Epocii Bisericii (vezi Faptele Apostolilor 2). Biserica a fost de fapt întemeiată în această zi, când Dumnezeu Și-a revărsat Duhul Sfânt și 3.000 de evrei au răspuns la marea predică a lui Petru și la prima sa vestire a Evangheliei.
5) Trâmbițele (Leviticul 23:24) – Prima dintre sărbătorile de toamnă. Mulți cred că această zi indică Răpirea Bisericii, când Mesia Isus va apărea în ceruri venind după Mireasa Lui, Biserica. Răpirea este întotdeauna asociată în Scriptură cu sunetul unei trâmbițe puternice (1 Tesaloniceni 4:13-18 și 1 Corinteni 15:52).
6) Ziua Ispășirii (Leviticul 23:27) – Mulți cred că aceasta indică profetic ziua celei de-a doua veniri a lui Isus, când El Se va întoarce pe pământ. Aceasta va fi Ziua Ispășirii pentru rămășița evreiască, momentul în care ei „își vor întoarce privirile spre [Cel] pe care L-au străpuns”, se vor pocăi de păcatele lor și Îl vor primi ca Mesia al lor (Zaharia 12:10 și Romani 11:1-6, 25-36).
7) Sărbătoarea Corturilor (Leviticul 23:34) – Mulți erudiți cred că această sărbătoare indică promisiunea Domnului că El va „locui” din nou cu poporul Său când Se va întoarce să domnească peste întreaga lume (Mica 4:1-7).
Ar trebui creștinii să sărbătorească astăzi aceste sărbători levitice ale Israelului? Faptul că un creștin sărbătorește sau nu sărbătorile evreiești este o chestiune de conștiință personală. Coloseni 2:16-17 ne spune: „Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.” Creștinii nu sunt obligați să respecte sărbătorile evreiești așa cum era un evreu din Vechiul Testament, dar nu ar trebui să-l criticăm pe un alt credincios care respectă sau nu aceste zile și sărbători speciale (Romani 14:5).
Deși creștinii nu sunt obligați să sărbătorească zilele de sărbătoare evreiești, este benefic să le studiem. Cu siguranță, ar putea fi benefic să sărbătorim aceste zile dacă acest lucru ne conduce la o mai mare înțelegere și apreciere a morții și a învierii lui Hristos și a promisiunii viitoare a venirii Sale. Creștini fiind, dacă alegem să sărbătorim aceste zile speciale, ar trebui să-L punem pe Hristos în centrul sărbătorii, ca Cel care a venit să împlinească semnificația profetică a fiecăreia dintre ele.
English
Cum a împlinit Isus semnificația sărbătorilor evreiești?
