Întrebare
Ce a vrut să spună Isus când a zis că trebuie să-i iertăm pe alții de șaptezeci de ori câte șapte?
Răspuns
Isus a spus că trebuie să-i iertăm pe alții "de șaptezeci de ori câte șapte", ca răspuns la întrebarea lui Petru: "Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?" (Matei 18:21-22) Pentru a înțelege pe deplin ce spunea Isus, trebuie să analizăm contextul întregului capitol, deoarece Isus vorbea nu numai despre iertarea reciprocă, ci și despre caracterul creștin, atât în biserică, cât și în afara ei. Îndemnul de a-l ierta pe fratele nostru de șaptezeci de ori câte șapte urmează discursului lui Isus despre disciplina în biserică (Matei 18:15-20), în care El stabilește regulile pentru restaurarea unui frate păcătos.
Petru, dorind să pară deosebit de iertător și binevoitor, l-a întrebat pe Isus dacă iertarea trebuia oferită de șapte ori. Rabinii evrei din acea vreme îi învățau pe oameni că a ierta pe cineva de mai mult de trei ori nu era necesar, citând Amos 1:3-13, unde Dumnezeu i-a iertat de trei ori pe dușmanii lui Israel, apoi i-a pedepsit. Oferind o iertare mai mult decât dublă față de exemplul Vechiului Testament, Petru se aștepta probabil la o laudă suplimentară din partea Domnului. Când Isus a răspuns că iertarea ar trebui oferită de patru sute nouăzeci de ori, cu mult peste ceea ce propunea Petru, probabil că i-a uimit pe ucenicii care ascultau. Deși erau cu Isus de ceva timp, ei gândeau încă în termenii limitați ai Legii, mai degrabă decât în termenii nelimitați ai harului.
Spunând că trebuie să-i iertăm pe cei care păcătuiesc împotriva noastră de șaptezeci de ori câte șapte, Isus nu a limitat iertarea la 490 de ori, un număr care, pentru toate scopurile practice, este imposibil de numărat. Creștinii cu inimi iertătoare nu numai că nu limitează numărul de ori în care iartă, ci continuă să ierte cu la fel de mult har și a mia oară ca prima dată. Creștinii sunt capabili de acest tip de spirit iertător doar pentru că Duhul lui Dumnezeu locuiește în noi și El este Cel care ne oferă capacitatea de a oferi iertare în mod repetat, așa cum Dumnezeu ne iartă iar și iar.
Parabola lui Isus despre robul care nu iartă vine imediat după discursul Său "de șaptezeci de ori șapte", accentuând ideea că, dacă ni se iartă datoria enormă a păcatului împotriva unui Dumnezeu sfânt, cu cât mai mult ar trebui să fim dornici să îi iertăm pe cei care păcătuiesc împotriva noastră, care suntem la fel de păcătoși ca ei? Pavel face o paralelă cu acest exemplu în Efeseni 4:32, unde ne îndeamnă să ne iertăm unii pe alții "cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos". În mod clar, iertarea nu trebuie acordată în mod limitat, ci trebuie să fie abundentă, revărsată și disponibilă tuturor, la fel cum harul nemăsurat al lui Dumnezeu este revărsat asupra noastră.
English
Ce a vrut să spună Isus când a zis că trebuie să-i iertăm pe alții de șaptezeci de ori câte șapte?
