Întrebare
De ce au ieșit sânge și apă din coasta lui Isus când a fost străpuns?
Răspuns
Flagelarea sau biciuirea romană pe care Isus a îndurat-o înainte de a fi răstignit a constat în mod normal în 39 de lovituri de bici, dar e posibil să fi fost mai multe (Marcu 15:15; Ioan 19:1). Biciul care a fost folosit, numit flagrum, era format din șnururi de piele împletite cu bile de metal și bucăți de os ascuțit țesute sau împletite cu șnururile de piele. Bilele adăugau greutate biciului, provocând răni adânci atunci când victima era lovită. Bucățile de os aveau rolul de a tăia carnea. Pe măsură ce bătaia continua, tăieturile rezultate erau atât de grave, încât mușchii, venele, tendoanele și intestinele victimelor erau expuse. Această bătaie era atât de puternică încât, uneori, victimele nu supraviețuiau, pentru a continua să fie crucificate.
Cei care erau biciuiți intrau adesea în șoc hipovolemic, un termen care se referă la un volum scăzut de sânge. Cu alte cuvinte, persoana ar fi pierdut atât de mult sânge, încât ar fi intrat în șoc. Rezultatele acestui lucru ar fi fost:
1) Inima se grăbește să pompeze sânge care nu există.
2) Victima s-ar prăbuși sau ar leșina din cauza tensiunii arteriale scăzute.
3) Rinichii s-ar opri pentru a păstra fluidele corporale.
4) Persoana ar experimenta o sete extremă, deoarece organismul ar încerca să refacă fluidele pierdute.
Există dovezi din Scriptură că Isus a suferit un șoc hipovolemic în urma biciuirii. În timp ce Isus Își ducea propria cruce spre Golgota (Ioan 19:17), a leșinat, iar un bărbat pe nume Simon a fost obligat fie să ducă crucea, fie să Îl ajute pe Isus să o ducă pe restul drumului până la deal (Matei 27:32-33; Marcu 15:21-22; Luca 23:26). Această prăbușire indică faptul că Isus avea tensiunea arterială scăzută. Un alt indicator că Isus a suferit de șoc hipovolemic a fost faptul că a declarat că Îi este sete în timp ce atârna pe cruce (Ioan 19:28), ceea ce indică nevoia corpului Său de a reface lichidele.
Înainte de moarte, bătăile rapide și susținute ale inimii cauzate de șocul hipovolemic determină, de asemenea, acumularea de lichid în sacul din jurul inimii și al plămânilor. Această adunare de lichid în membrana din jurul inimii se numește efuziune pericardică, iar adunarea de lichid în jurul plămânilor se numește efuziune pleurală. Acest lucru explică de ce, după ce Isus a murit și un soldat roman a înfipt o suliță în coasta lui Isus, străpungând atât plămânii, cât și inima, sângele și apa au ieșit din coasta Lui, așa cum a consemnat Ioan în evanghelia sa (Ioan 19:34).
English
De ce au ieșit sânge și apă din coasta lui Isus când a fost străpuns?
