Întrebare
Ce este un salt al credinței?
Răspuns
Cartea Evrei este un loc excelent pentru a găsi răspunsuri la întrebările noastre despre credință. Capitolul 11 începe cu această scurtă definiție a credinței: „Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1)
Ce este, atunci, un salt al credinței? Termenul „salt al credinței” nu se găsește în Biblie. Este însă o expresie uzuală. De obicei, a face un salt al credinței înseamnă „a crede în ceva fără dovezi” sau „a încerca o întreprindere care are șanse mici de succes”. Saltul de credință își are originea într-un context religios. Søren Kierkegaard a inventat expresia ca metaforă pentru credința în Dumnezeu. El susținea că adevărul nu poate fi găsit doar prin observație, ci trebuie înțeles în minte și în inimă, independent de dovezile empirice. Deoarece nu Îl putem observa pe Dumnezeu cu ochii noștri, trebuie să avem credința că El există. Trecem de la conceptele materiale la cele imateriale printr-un „salt de credință”.
Continuând în capitolul 11 din Epistola către Evrei, găsim o listă impresionantă de bărbați și femei din Biblie care au făcut un „salt al credinței”, ca să zicem așa. Aceștia sunt doar câțiva dintre oamenii menționați care L-au crezut pe Dumnezeu pe cuvânt și au avut încredere că El va face ceea ce a promis:
Prin credință, Noe a ascultat de Dumnezeu și a construit o corabie pentru a-și salva familia de potop (Geneza 6:9-7:24). Prin credință, Avraam s-a pregătit să-și jertfească fiul, crezând că Dumnezeu va pune la dispoziție un miel (Geneza 22:1-19). Prin credință, Moise a ales să se alăture evreilor în loc să rămână în palatul egiptean (Exodul 2-4). Prin credință, Rahav și-a riscat viața și a adăpostit spioni inamici în casa ei (Iosua 2:1-24).
În restul Scripturii, poveștile celor credincioși continuă. Prin credință, David s-a confruntat cu un uriaș având doar o praștie și o piatră (1 Samuel 17). Prin credință, Petru a coborât din barcă atunci când Isus l-a chemat să vină (Matei 14:22-33). Relatările continuă, fiecare istorisire ajutându-ne să înțelegem semnificația biblică a unui salt al credinței.
Exercitarea credinței în Dumnezeu necesită adesea asumarea unui risc. 2 Corinteni 5:7 ne spune: „Pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere.” Dar un pas biblic al credinței nu este un salt „orb”. Credința noastră este susținută de siguranță și certitudine. Credința este susținută în mod solid de promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Său. Un salt al credinței nu este un impuls irațional care ne face să sărim în marele necunoscut fără nicio previziune. Conform Cuvântului lui Dumnezeu, credincioșii trebuie să caute sfatul liderilor evlavioși (Proverbele 11:14; 15:22; 24:6). De asemenea, creștinii trebuie să dobândească înțelepciune și îndrumare din Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 119:105, 130).
Povestirile din Biblie există dintr-un motiv. Încrederea și credința noastră devin mai puternice pe măsură ce citim aceste relatări despre eliberarea și salvarea puternică a lui Dumnezeu în momente de nevoie. Dumnezeu l-a eliberat în mod miraculos pe Iosif din sclavie și l-a pus să conducă tot Egiptul. Dumnezeu l-a transformat pe Ghedeon dintr-un laș într-un războinic curajos. Aceste personaje biblice au făcut un salt al credinței pentru că au avut încredere în Dumnezeu, care era suficient de puternic pentru a-i salva, a-i susține și a nu-i lăsa să cadă (vezi Iuda 1:24).
Punerea credinței noastre în practică poate părea un salt înfricoșător, dar aceasta face parte din testarea și dovedirea credinței noastre: „În ea voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită, pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre.” (1 Petru 1:6-9; vezi și Evrei 11:17)
A păși cu credință înseamnă a avea încredere că Dumnezeu va face ceea ce a promis deja în Cuvântul Său, chiar dacă nu vedem încă împlinirea promisiunii Sale. Credința, convingerea și încrederea autentice ne vor determina să acționăm.
Un salt al credinței poate însemna să părăsești siguranța zonei tale de confort. Petru a abandonat siguranța și confortul când a sărit din barcă pentru a merge pe apă către Isus. El a putut face acel salt al credinței pentru că Îl cunoștea pe Domnul său și avea încredere că El este bun: „Domnul este bun față de toți, și îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.” (Psalmul 145:9) Când Isus a spus: „Vino”, Petru a dat dovadă de o credință copilărească, genul de credință pe care suntem cu toții chemați să o avem: „Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: «Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei.»” (Luca 18:16)
Când demonstrăm încredere autentică în Dumnezeu, știm că „saltul nostru de credință” este de fapt un salt în brațele Lui atotputernice și iubitoare. El se bucură de încrederea noastră și îi răsplătește pe cei care Îl caută cu sinceritate: „Și, fără credință, este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)
English
Ce este un salt al credinței?
