Întrebare
Ce putem învăța din rugăciunile pe care le-a rostit Isus?
Răspuns
Rugăciunile lui Isus ne oferă o perspectivă asupra naturii Sale, a inimii și a misiunii Sale pe pământ. Rugăciunile lui Isus ne ghidează și ne încurajează, de asemenea, în propria noastră viață de rugăciune. Mult mai important decât locul în care Se ruga, momentul în care Se ruga și poziția în care Se ruga este faptul că Se ruga. Tema rugăciunilor Sale este o sursă de învățătură pentru noi toți.
Rugăciunea a fost o parte integrantă a vieții lui Isus pe pământ, iar El Se ruga în mod regulat: „Iar El Se ducea în locuri pustii, și Se ruga.” (Luca 5:16) Dacă Fiul întrupat a considerat necesar să comunice frecvent cu Tatăl, cu cât mai mult trebuie să facem noi acest lucru? Isus S-a confruntat cu persecuții, încercări, durere sufletească și suferință fizică. Fără acces regulat și continuu la tronul lui Dumnezeu, El ar fi considerat cu siguranță acele evenimente insuportabile. În același mod, creștinii nu trebuie să neglijeze niciodată să „[se apropie], dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să [capete] îndurare și să [găsească] har, pentru ca să [fie] ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).
Ceea ce se numește adesea „Rugăciunea Domnească” este de fapt un instrument de învățătură al lui Hristos, ca parte a Predicii de pe Munte (Matei 6:9-13). În această rugăciune model, Isus ne învață să ne apropiem de Dumnezeu ca de „Tatăl nostru”; să sfințim Numele lui Dumnezeu; să ne rugăm pentru voia Lui; și să cerem purtarea de grijă zilnică, iertarea și protecția spirituală.
Pe lângă momentele Sale obișnuite de rugăciune, Isus S-a rugat la unele evenimente importante din viața Sa: S-a rugat la botezul Său (Luca 3:21-22); înainte de a-i hrăni pe cei 5.000 (Luca 9:16) și cei 4.000 (Matei 15:36); și în momentul schimbării Sale la față (Luca 9:29). Înainte ca Isus să-Și aleagă cei doisprezece ucenici, El „a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu” pe versantul unui munte (Luca 6:12). Isus S-a rugat la întoarcerea celor 72 de ucenici: „În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: "Tată, Doamne al cerului și al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă așa ai găsit cu cale Tu."” (Luca 10:21)
Isus S-a rugat la mormântul lui Lazăr. Când au dat la o parte piatra de la mormântul prietenului Său, „Isus a ridicat ochii în sus și a zis: "Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Știam că totdeauna Mă asculți; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis."” (Ioan 11:41-42) Acesta este un bun exemplu de rugăciune rostită în auzul altora, pentru binele celor care ascultă.
În Ierusalim, în săptămâna arestării Sale, Isus a prezis moartea Sa iminentă. În timp ce vorbea despre jertfa Sa viitoare, Isus a rostit o rugăciune foarte scurtă: „Tată, proslăvește Numele Tău!” (Ioan 12:28) Ca răspuns la rugăciunea lui Isus, o voce din cer a spus: „L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!”
Petrecând ultimele câteva minute cu ucenicii Săi în noaptea arestării Sale, Isus a rostit o rugăciune extinsă cunoscută astăzi ca „rugăciunea Sa de mare preot” (Ioan 17) în numele celor ai Săi, cei dați Lui de Tatăl (versetul 6). În această rugăciune, Isus este Mijlocitorul pentru copiii Săi (cf. Evrei 7:25). El Se roagă „nu... pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi” (versetul 9). Se roagă ca ei să aibă bucuria Lui (versetul 13) și ca Dumnezeu să-i păzească de cel rău (versetul 15). Se roagă ca ai Săi să fie sfințiți prin adevăr, care este Cuvântul lui Dumnezeu (versetul 17), și să fie uniți în acel adevăr (versetele 21-23). În rugăciunea din Ioan 17, Isus privește spre viitor și îi include pe toți cei care vor crede vreodată în El (versetul 20).
Isus S-a rugat în Grădina Ghetsimani chiar înainte de arestarea Sa (Matei 26:36-46). El le ceruse ucenicilor Săi să se roage împreună cu El, dar aceștia au adormit. Rugăciunea agonizantă a lui Isus în grădină este un model de supunere și sacrificiu: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” (versetul 39) Isus a rostit această rugăciune de trei ori.
Isus S-a rugat chiar și de pe cruce, în mijlocul agoniei Sale. Prima Sa rugăciune face ecou Psalmului 22:1 și exprimă profunda Sa suferință: „Pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: "Eli, Eli, lama sabactani?", adică: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"” (Matei 27:46) Isus S-a rugat, de asemenea, pentru iertarea celor care Îl torturau până la moarte: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Luca 23:34) În ultima Sa suflare, Isus a continuat să-Și exprime credința în Dumnezeu: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul.” (Luca 23:46)
În rugăciunile lui Isus se evidențiază câteva teme. Una dintre ele este mulțumirea adusă Tatălui. Laudele erau o parte obișnuită a rugăciunilor lui Isus. O altă temă este comuniunea Lui cu Tatăl; relația Lui cu Tatăl Său ceresc a dus în mod natural la dorința Lui de a petrece timp comunicând cu El. A treia temă din rugăciunile lui Isus este supunerea Lui față de Tatăl. Rugăciunile Domnului nostru erau întotdeauna în conformitate cu voia lui Dumnezeu.
Așa cum Isus a adus mulțumiri, ar trebui să ne rugăm în toate lucrurile cu mulțumire (Filipeni 4:6-7). Copii adoptați ai lui Dumnezeu fiind, ar trebui să dorim în mod natural să vorbim cu Dumnezeu (Efeseni 3:12). Și în toate lucrurile ar trebui să căutăm voia Domnului mai presus de a noastră. Isus S-a rugat în diverse contexte, publice și private. S-a rugat în momente de bucurie și în momente de tristețe. El S-a rugat pentru Sine și S-a rugat pentru alții. S-a rugat pentru a-Și exprima mulțumirea, pentru a cere împlinirea nevoilor și pentru a avea părtășie cu Tatăl Său. Isus a dat exemplul modului în care ar trebui să ne încredem în Dumnezeu, să ne supunem Lui și să căutăm părtășia cu El.
Până în ziua de azi, Isus continuă să Se roage pentru ai Săi din poziția Sa în care e înălțat în cer, la dreapta lui Dumnezeu. Scriptura spune că El mijlocește pentru cei care Îi aparțin (Evrei 7:25; Romani 8:34; 1 Ioan 2:1). Este semnificativ faptul că, la înălțarea lui Isus, El a fost luat de lângă ucenicii Săi în ceruri „pe când îi binecuvânta” (Luca 24:51). Această binecuvântare nu s-a oprit niciodată. Isus va continua să-i binecuvânteze pe cei care vin la Dumnezeu prin credința în Hristos până când Se va întoarce.
English
Ce putem învăța din rugăciunile pe care le-a rostit Isus?
