Ce este relativismul cultural?


Întrebare: Ce este relativismul cultural?

Răspuns:
Relativismul cultural este concepția că toate credințele, obiceiurile și etica sunt relative pentru individ, în contextul său social. Cu alte cuvinte, „binele" și „răul" sunt specifice cultural, ceea ce e considerat moral într-o societate poate fi considerat imoral în alta și, devreme ce nu există un standard de moralitate universal, nimeni nu are dreptul să judece obiceiurile unei alte societăți.

Relativismul cultural e acceptat la scară largă în antropologia modernă. Adepții relativismului cultural cred că toate culturile sunt onorabile în sinea lor și au valoare egală. Diversitatea culturilor, chiar a celor cu convingeri morale antagonice, nu trebuie considerată în termeni de bun și greșit, bine și rău. Antropologii de azi consideră că toate culturile sunt expresii la fel de legitime ale existenței umane, care trebuie studiate dintr-o perspectivă pur neutră.

Relativismul cultural e strâns legat de relativismul etic, care consideră adevărul ca fiind variabil, nu absolut. Ceea ce se constituie ca fiind bine sau greșit e determinat numai de individ sau de societate. De vreme ce adevărul nu e obiectiv, nu poate exista un standard obiectiv care să se aplice tuturor culturilor. Nimeni nu poate spune dacă cineva are dreptate sau greșește, e o chestiune de opinie personală, și nicio societate nu poate judeca o altă societate.

Relativismul cultural nu consideră nimic ca fiind inerent greșit (și nimic inerent bun) la orice exprimare culturală. Așadar, practicile mayașe antice de automutilare și sacrificii umane nu sunt nici rele nici bune, ci sunt simple deosebiri culturale, similare obiceiului american de a lansa artificii în 4 Iulie, de Ziua Independenței. Jertfele umane și artificiile – ambele sunt pur și simplu produse diferite ale socializării separate.

În ianuarie 2002, când președintele Bush a făcut referire la națiunile teroriste folosind termenul de „axă a răului", relativiștii culturali au fost oripilați. Ca o societate să numească o altă societate „rea" e un lucru considerat anatema de către relativiști. Mișcarea din prezent de a „înțelege" islamul radical – în loc de a lupta împotriva lui – e un semn că relativismul câștigă teren. Relativiștii culturali cred că vesticii nu trebuie să-și impună ideile în lumea islamică, inclusiv ideea că bombardarea sinucigașă a civililor e un lucru rău. Credința islamică în necesitatea jihadului e la fel de validă ca oricare altă credință din civilizația vestică, afirmă relativiștii, și America are aceeași măsură de vină pentru atacurile din 11 septembrie ca teroriștii.

Relativiștii culturali în general se opun lucrării misionare. Când Evanghelia penetrează inimi și schimbă vieți, întotdeauna urmează unele schimbări culturale. De exemplu, când Don și Carol Richardson au evanghelizat tribul Sawi din Noua Guinee Olandeză, în 1962, cei din tribul Sawi s-au schimbat: în mod specific, au renunțat la obiceiurile lor de mult ținute de canibalism și de a sacrifica văduvele pe rugurile funerare ale soților lor. Relativiștii culturali îi pot acuza pe soții Richardson de imperialism cultural, dar majoritatea lumii ar fi de acord că încetarea canibalismului e un lucru bun. (Pentru relatarea completă a convertirilor celor din tribul Sawi, cât și pentru o prezentare a reformei culturale, în legătură cu misiunea, vezi cartea lui Don Richardson Peace Child.)

În calitate de creștini, îi prețuim pe toți oamenii, indiferent de cultură, pentru că recunoaștem că toți oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu (Genesa 1.27). Recunoaștem, de asemenea, că diversitatea culturală e un lucru frumos și deosebirile de mâncare, îmbrăcăminte, limbă etc. trebuie păstrate și apreciate. În același timp, știm că, din cauza păcatului, nu toate credințele și practicile din cadrul unei culturi sunt făcute cu teamă de Dumnezeu sau în beneficiul cultural. Adevărul nu e subiectiv (Ioan 17.17); adevărul e absolut și există un standard moral potrivit căruia toți oamenii din fiecare cultură vor fi chemați să dea socoteală (Apocalipsa 20.11-12).

Scopul nostru ca misionari nu este să occidentalizăm lumea, ci de a duce vestea cea bună a salvării în Cristos lumii. Mesajul Evangheliei va aprinde reforma socială până în măsura în care orice societate ale cărei practici sunt împotriva standardului moral al lui Dumnezeu se va schimba – idolatria, poligamia și sclavia, de exemplu, vor lua sfârșit când Cuvântul lui Dumnezeu va triumfa (vezi Fapte 19). În chestiunile amorale, misionarii caută să păstreze și să onoreze cultura oamenilor pe care îi slujesc.

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
Ce este relativismul cultural?

Află cum să ...

petrece veșnicia cu Dumnezeu



primi iertare de la Dumnezeu