Întrebare
Ce înseamnă faptul că Isus este Regele iudeilor?
Răspuns
Isus este numit Regele iudeilor de două ori în timpul vieții Sale pământești: la nașterea Sa, de către magi (Matei 2:2), și în timpul judecării și a crucificării Sale ulterioare (Marcu 15:2). Toate cele patru evanghelii consemnează cuvintele „Regele iudeilor” ca parte a instrucțiunilor lui Pilat către mulțimea furioasă (Matei 27:37; Marcu 15:9; Luca 23:38; Ioan 19:3) și a adresării directe a lui Pilat către Isus (Matei 27:11; Marcu 15:2; Luca 23:3; Ioan 18:33). Este interesant faptul că numai ne-iudeii au folosit acest titlu specific pentru a-L descrie pe Isus, subliniind adevărul din Ioan 1:11, care spune: „A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit.”
Titlul de „Rege al iudeilor” avea implicații atât mesianice, cât și politice. Regii din Israel erau unși cu untdelemn ca semn al alegerii lui Dumnezeu (vezi 1 Regi 1:39), iar sensul cuvântului „Mesia” este „Cel Uns”. Ca Fiu al lui David, Mesia a fost ales de Dumnezeu pentru a împlini Legământul davidic și a domni pe tronul din Ierusalim. Când magii au venit la Ierusalim în căutarea Regelui iudeilor, cel mai probabil aveau în minte un viitor lider politic, spre marea nemulțumire a regelui Irod. Dar iudeii din Ierusalim, auzind întrebarea magilor, s-ar fi gândit la Mesia Cel mult așteptat.
În Marcu 15:32, unii Îl numesc pe Isus în batjocură „Regele lui Israel” și asociază titlul cu „Hristos” („Mesia”). Ceea ce ei au vrut să spună ca batjocură – ce fel de rege ar fi atârnat pe o cruce? – era, în mod ironic, adevărul exact. Isus era Regele lui Israel și Se afla pe cruce pentru a-i mântui de păcatele lor.
Inscripția pe care Pilat a pus-o deasupra lui Isus pe cruce Îl identifica pe „criminal” în trei limbi: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.” (Ioan 19:19) Conducătorii iudei s-au opus aplicării unui titlu mesianic lui Isus: „Nu scrie: "Împăratul iudeilor". Ci scrie că El a zis: "Eu sunt Împăratul iudeilor."” (versetul 21) Din motive pe care le-a păstrat pentru sine, Pilat a refuzat să modifice inscripția (versetul 22), ceea ce a constituit o altă afirmație ironică a adevărului.
În timpul procesului lui Isus, Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” (Marcu 15:2) Isus a răspuns: „Da, sunt.” Mai târziu, Isus a dezvoltat ideea că El este un Împărat: „"Împărăția Mea nu este din lumea aceasta", a răspuns Isus. "Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăția Mea nu este de aici."” (Ioan 18:36) Împăratul iudeilor a fost respins de Israel, dar există o împărăție spirituală mai largă pe care El o stăpânea în continuare.
După conversația despre domnia lui Isus, Pilat se întoarce către mulțime și întreabă: „Vreți să vă slobod pe "Împăratul iudeilor"?” (Ioan 18:39) Fără echivoc, mulțimea strigă răspunsul: „Nu pe El, ci pe Baraba!” (versetul 40) Pilat le permite apoi soldaților să-L bată pe Isus, timp în care Îl îmbracă pe Isus ca pe un rege, Îl batjocoresc cu strigăte de „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” și Îl pălmuiesc repetat peste față (Ioan 19:3). După batjocură, Pilat Îl prezintă din nou pe Isus mulțimii ca pe Regele iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” spune el (versetul 14). Ca răspuns, ei strigă: „Ia-L, ia-L, răstignește-L!” „Să răstignesc pe "Împăratul vostru"?”, a întrebat Pilat. „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!” au răspuns preoții cei mai de seamă (versetul 15). Alegerea lor fusese făcută, iar Isus, adevăratul lor Împărat, a fost dus să fie răstignit (versetul 16).
Unii oameni, în timpul slujirii lui Isus, L-au recunoscut pe Isus ca fiind Regele iudeilor. Când Isus S-a apropiat de Ierusalim pentru ultima oară, mulțimea care era cu El „[credea] că Împărăția lui Dumnezeu are să se arate îndată” (Luca 19:11). Cu alte cuvinte, ei credeau că Isus era Regele iudeilor și erau gata să-L ajute să înființeze Împărăția pământească. Isus a spus o parabolă indicând că Împărăția va fi amânată (versetele 12-27), dar entuziasmul mulțimii nu a scăzut. Când a intrat în Ierusalim, Isus a fost întâmpinat cu strigăte de bun venit pentru Regele iudeilor: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!” (versetul 38)
Poporul lui Dumnezeu aștepta un eliberator încă de când Dumnezeu a promis unul pentru prima dată în Geneza 3:15. Dumnezeu Însuși i-a unit pe evrei sub conducerea lui Moise și le-a spus că, atâta timp cât Îl vor urma și Îi vor asculta, El îi va binecuvânta și îi va călăuzi (Deuteronomul 11:8-9; 27:9-10). Dar copiii lui Israel L-au respins pe Domnul ca Conducător al lor și au cerut un rege pământesc (1 Samuel 8:7, 19). Dumnezeu le-a dat ceea ce au dorit și l-a numit pe Saul primul rege al lui Israel (1 Samuel 9:17). Când Saul nu L-a ascultat pe Domnul, a fost respins de Dumnezeu, iar fiii lui nu au avut voie să-i succeadă pe tron (1 Samuel 15:9-11, 23, 28). În schimb, Dumnezeu l-a ales pe David să fie următorul rege al evreilor (1 Samuel 16:1). Dumnezeu i-a promis lui David că numele său va fi asociat pentru totdeauna cu tronul lui Israel (2 Samuel 7:12-16). Prin inspirația Duhului Sfânt, David a scris psalmul profetic 22, care le-a dat israeliților indicii despre ceea ce va îndura viitorul lor Mesia și Mântuitor. Dar, în disperarea lor pentru un rege pământesc și un regat pământesc, majoritatea evreilor au ignorat acele cuvinte profetice, precum și cele din Isaia 53. Când a venit Isus, El a împlinit acele profeții. Important este că El provenea din neamul regal al lui David (Matei 1:1; Ioan 7:42) și putea să-și asume pe bună dreptate titlul de Rege al iudeilor, dar pentru că Isus nu era ceea ce doreau ei, „ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:11).
Un rege este un conducător suprem. Când evreii au cerut cu insistență un rege în zilele lui Samuel, ei Îl respingeau pe Dumnezeu ca Conducător Suprem al lor (1 Samuel 8:7). Din cauza inimii lor împietrite, El le-a permis să aibă regi temporari. Dar acest lucru a dus la robie și la distrugerea lor ca națiune, evidențiind realitatea că ceea ce doreau ei nu era ceea ce aveau nevoie. Împărăția a fost împărțită după domnia regelui Solomon, iar ambele părți ale împărăției împărțite au căzut în cele din urmă în mâinile dușmanilor străini. Ierusalimul a fost distrus de cel puțin două ori, o dată de babilonieni sub conducerea lui Nebucadnețar (2 Regi 25:8-10) și din nou de romani sub conducerea lui Titus în anul 70 d.Hr. Evreii care și-au respins adevăratul Rege au fost împrăștiați printre națiuni timp de secole, până în 1948.
Isaia 11 a anunțat că într-o zi „o Odraslă va ieși din tulpina lui Isai” (versetul 1), va veni și va pune lumea în ordine. Evreii au interpretat de mult timp astfel de profeții ca prezicând un rege pământesc pentru Israel. Noi Îl înțelegem pe Isus ca fiind acel Rege; cu toate acestea, Dumnezeu avea planuri mai mari decât doar un regat pământesc. El nu S-a resemnat niciodată cu respingerea de către Israel a domniei Sale, ci a folosit respingerea lor ca o oportunitate de a-Și demonstra iubirea față de întreaga lume (Ioan 3:16). Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, a venit sub forma unui slujitor și a arătat poporului Său cum era un adevărat Mântuitor (Filipeni 2:5-11; Marcu 10:44).
Deoarece acest Rege al iudeilor nu se potrivea cu ideile pe care le prețuiseră de mii de ani, iudeii L-au respins din nou pe Cel de care aveau nevoie. Mulți iudei încă așteaptă un alt fel de rege. Apocalipsa 19:16 descrie ziua în care Isus Se va întoarce să domnească peste pământ. Atunci, vechile profeții despre o Împărăție pământească a lui Dumnezeu se vor împlini și nimeni nu va mai pune la îndoială faptul că Isus este Regele regilor și Domnul domnilor. Fiecare națiune, trib și limbă se va închina în fața Regelui iudeilor (1 Timotei 6:14-16; Romani 14:11; Filipeni 2:10; Apocalipsa 5:9).
English
Ce înseamnă faptul că Isus este Regele iudeilor?
