Întrebare
Ce este reducționismul?
Răspuns
La fel ca mulți termeni din filozofie, reducționismul poate fi aplicat unei varietăți de idei interconectate. Toate aceste concepte au o temă comună. Conform reducționismului, evenimentele și lucrurile aparent mai complexe pot fi explicate și înțelese în întregime în termeni de evenimente și lucruri aparent mai puțin complexe. De exemplu, reducționismul spune că complexitatea uluitoare a creierului uman poate fi înțeleasă numai prin examinarea reacțiilor chimice individuale din creier. Odată ce înțelegem piesele individuale, întregul puzzle se potrivește.
Aplicarea reducționismului în modul cel mai semnificativ pentru religie sau spiritualitate explică un lucru în termeni ai componentelor sale, cu implicația că lucrul descris nu are mai multă semnificație decât oricare dintre componentele individuale în sine. Semnificația oricărui sistem nu depinde de calitățile inerente ale sistemului, ci de părțile sale individuale și de relația dintre ele. Credința în reducționism este de obicei exprimată folosind variații ale expresiei „nimic altceva decât”. De exemplu, un reducționist ar putea descrie un râu ca fiind „nimic altceva decât” o mare colecție de molecule de apă în mișcare. O carte ar putea fi explicată reducționist ca fiind „nimic altceva decât” o serie de urme de cerneală pe hârtie.
Din punct de vedere spiritual, reducționismul este o viziune care susține că semnificația derivă în întregime din mecanisme. Cu alte cuvinte, dacă ceva poate fi explicat în termeni de serii de componente mai mici, atunci se spune că acel subiect nu este „nimic altceva decât” acele evenimente mai mici. Reductionistul sugerează cel mai adesea că subiectul nu are mai multă semnificație decât părțile separate; în unele cazuri, el sugerează că subiectul nu există cu adevărat, în toate sensurile. Un reducționist ar putea respinge validitatea experienței spirituale spunând: „Convingerile tale religioase nu sunt altceva decât suma evoluției umane, a mitologiei culturale și a propriului tău bagaj psihologic.”
Două puncte importante vin imediat în minte atunci când se ia în considerare reducționismul. Primul este diferența dintre explicații și valori. Așa cum este folosit cel mai adesea în dezbaterile religioase sau spirituale, reducționismul încearcă să folosească o explicație a modului în care se produce ceva sau a ceea ce îl provoacă, ca o scuză pentru a respinge valoarea acelui lucru. Prin urmare, moralitatea este respinsă ca fiind „nimic altceva decât” o construcție socială. Iubirea este „nimic altceva decât” o reacție chimică. ADN-ul este „nimic altceva decât” un aranjament încurcat de molecule. Lăsând deoparte argumentul dacă aceste explicații sunt complete sau nu, implicația reducționismului este că moralitatea, iubirea și ADN-ul nu au nicio valoare sau semnificație intrinsecă, deoarece putem identifica și explica componentele lor.
Această formă de reducționism este o idee care se contrazice aproape singură. Deși este adevărat că o carte este, fizic, alcătuită din urme de cerneală pe hârtie, există o diferență enormă între o colecție de cuvinte aleatorii și un roman. Deși reducționiștii recunosc că aranjamentul este un aspect important, concepte precum designul și informația reprezintă o provocare majoră pentru viziunea reducționistă. Acest lucru îi determină pe mulți reducționiști să respingă pur și simplu ideile de design și informație ca fiind imaginare: dacă nu poate fi explicat, nu există; dacă poate fi explicat, nu are niciun sens; și așa mai departe.
Al doilea aspect de luat în considerare în ceea ce privește reducționismul este diferența dintre caracteristicile părților și caracteristicile întregului. Combinarea anumitor componente duce adesea la proprietăți care nu se regăsesc nicăieri în componentele respective. Aliajele din metale diferite, de exemplu, au adesea proprietăți pe care niciunul dintre elementele lor părinte nu le posedă. Proprietățile sării de masă nu seamănă deloc cu proprietățile sodiului sau ale clorului, luate individual. Încercarea de a respinge viața ca fiind „nimic altceva decât” reacții chimice nu ține cont de faptul că ființele vii au proprietăți și abilități pe care substanțele chimice care le compun nu le au.
Din punct de vedere spiritual, reducționismul este adesea aroganță deghizată în analiză. Respingerea anumitor idei ca fiind „nimic altceva decât” un mecanism inferior apare adesea în contextul respingerii acelor idei ca fiind false sau lipsite de sens. Așa cum este aplicat de unii critici ai religiei, reducționismul are rădăcini într-o presupunere umană comună: ceea ce nu pot înțelege nu poate fi înțeles; ceea ce pot înțelege este sub nivelul meu.
English
Ce este reducționismul?
