Întrebare
De ce există atât de mult rău în lume?
Răspuns
Răul este ceea ce este greșit sau păcătos din punct de vedere moral; poate fi definit și ca absența binelui. Deoarece Dumnezeu este bun și măsura bunătății, răul este, în esență, ceea ce contravine naturii și căilor Sale. Răul există în lumea noastră deoarece unele dintre creaturile lui Dumnezeu s-au răzvrătit și continuă să se răzvrătească împotriva Lui.
Prima creatură care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, devenind astfel autorul răului, a fost Satan, iar alți îngeri i s-au alăturat în rebeliunea sa (Isaia 14:12-14; Ezechiel 28:12-18). Oamenii au urmat exemplul când Eva a căzut pradă înșelăciunii lui Satan, iar Adam a luat parte de bunăvoie la păcatul ei (Geneza 3).
Geneza povestește creșterea rapidă a răului. Fiul întâi născut al lui Adam și al Evei și-a ucis fratele și apoi a mințit în legătură cu aceasta (Geneza 4). La aproximativ o mie de ani după creație, „Domnul a văzut cât de mare era răutatea omenirii pe pământ și că toate gândurile inimii omului erau tot timpul numai rele” (Geneza 6:5). Dumnezeu a distrus pământul cu un potop mondial, păstrându-l pe Noe și familia lui (Geneza 6-9; 1 Petru 3:20). La scurt timp după potop, vedem din nou păcatul – Noe s-a îmbătat și s-a expus în mod necorespunzător (Geneza 9).
Pe măsură ce populația lumii creștea, oamenii L-au sfidat din nou pe Dumnezeu. În loc să „umple pământul” (Geneza 9:1), așa cum le poruncise Dumnezeu, „au ... zis: «Haidem! să ne zidim o cetate și un turn al cărui vârf să atingă cerul și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe toată fața pământului!»” (Geneza 11:4). Dumnezeu știa că păcatul lor nu va face decât să crească dacă vor continua să conspire între ei, așa că le-a amestecat limbile și i-a împrăștiat (Geneza 11:5-9). Făcând acest lucru, Dumnezeu a limitat răul.
Câteva sute de ani mai târziu, Dumnezeu a pus în mișcare planul Său de a salva omenirea de rău. El l-a chemat pe Avraam, din care avea să aleagă un popor pentru Sine – evreii. Din această familie s-a născut Isus, Omul-Dumnezeu care salvează lumea de rău (Geneza 12:1-3; Galateni 3:16, 26-29; Luca 3:23-38; Ioan 1:1-5, 14). La câteva secole după Avraam, Dumnezeu și-a salvat poporul din sclavia Egiptului și le-a dat Legea prin Moise. Legea demonstra sfințenia lui Dumnezeu și arăta clar incapacitatea oamenilor de a trăi conform standardelor Lui (Romani 3:23; 5:20-21). Sistemul de jertfe din Vechiul Testament prefigurează ceea ce Isus avea să împlinească pe cruce (Evrei 10).
Deși răul a fost răspândit de-a lungul istoriei, Dumnezeu a oferit întotdeauna o cale de iertare și salvare – mântuirea este întotdeauna prin harul lui Dumnezeu primit prin credință (Efeseni 2:1-10; Evrei 11:1, 6; Romani 4). Biblia oferă exemple de rău răspândit și de distrugerea pe care o provoacă, dar și de harul și mila abundente ale lui Dumnezeu. Mai mult, Biblia ne învață despre judecata lui Dumnezeu asupra răului și asupra celor care continuă să-L respingă (Ioan 3:36; 2 Petru 3).
Dacă răul este atât de distrugător și Dumnezeu a oferit un mijloc de salvare, de ce există încă atât de mult rău în lumea de astăzi? Un motiv, desigur, este că omenirea are încă o natură păcătoasă. Un alt motiv este că Dumnezeu este răbdător. 2 Petru 3:9-10 spune: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință. Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” Dumnezeu nu a adus încă judecata Sa deplină asupra răului, deoarece El dorește ca mult mai mulți oameni să vină la pocăință.
Între timp, Satan încă are influență în lume, iar inima noastră omenească încă se întoarce împotriva lui Dumnezeu. 2 Corinteni 4:4 explică: „... a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” Pavel explică modul în care oamenii resping de bunăvoie adevărul lui Dumnezeu și că „fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite” (Romani 1:28). El avertizează, de asemenea: „În zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia.” (2 Timotei 3:1-5)
Chiar și cei care și-au pus credința în Isus Hristos și au fost salvați de pedeapsa păcatului încă se luptă împotriva naturii păcătoase (Romani 7-8). Încă ne împotrivim lui Dumnezeu și, ca urmare, contribuim la problema răului din lume. Dumnezeu ne-a iertat, cu îndurare, în Isus Hristos și continuă să ne curățească de păcat (1 Ioan 1:9). Prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu ne dă și puterea să omorâm faptele noastre rele și să trăim după căile Lui (Filipeni 2:12-13; Efeseni 4:17-32; Coloseni 3:1-14; Romani 12:1-2; Evrei 12:1-2).
Răul va persista până la revenirea lui Hristos, dar putem fi siguri că Dumnezeu nu permite mai mult rău decât ceea ce va contribui în cele din urmă la scopurile Sale bune și perfecte. El ține în frâu răul (Iov 1-2; 2 Tesaloniceni 2:6-12). Deși Dumnezeu nu este niciodată autorul răului și nu îl aplaudă, El este capabil să îl folosească în scopurile Sale bune (Romani 8:28-30; Iacov 1:2-4; 1 Petru 1:6-9).
Deși răul din lumea noastră poate părea copleșitor, el nu a biruit în niciun fel bunătatea lui Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu – cei care și-au pus credința în Isus Hristos (Ioan 1:12) – trăiesc în această lume ca ambasadori și lumini (2 Corinteni 5:20-21; Matei 5:13-16). Avem sarcina de a împărtăși lumii vestea bună despre Isus (Matei 28:18-20; Faptele Apostolilor 1:8) și de a demonstra caracterul Său prin iubirea activă față de ceilalți (Ioan 13:34-35; Galateni 6:9-10; 1 Ioan 4:7-12). Duhul Sfânt locuiește în noi (Efeseni 1:13-14; 1 Ioan 4:13). Nimic nu ne va despărți de dragostea lui Dumnezeu, nici măcar răul cel mai întunecat (Romani 8:28-39).
Romani 12 ne oferă sfaturi despre cum să fim „o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (Romani 12:1). În ceea ce privește răul, ni se spune: „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, și lipiți-vă tare de bine” (Romani 12:9); „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău” (Romani 12:17); și „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine” (Romani 12:21).
English
De ce există atât de mult rău în lume?
