Cum ar trebui să reacționeze un creștin al cărui partener de căsnicie a avut o aventură amoroasă?


Întrebare: Cum ar trebui să reacționeze un creștin al cărui partener de căsnicie a avut o aventură amoroasă?

Răspuns:
Infidelitatea creează o situație foarte dificilă și dureroasă, care implică toate emoțiile și, pentru creștin, poate testa credința până în punctul de cedare. Cel mai bun lucru de făcut e să „[aruncăm] asupra Lui toate îngrijorările [noastre], căci El Însuși îngrijește de [noi]" (1 Petru 5.7). Dacă ai fost rănit, mergi la Domnul să primești mângâiere, înțelepciune și călăuzire zi de zi. Dumnezeu ne poate ajuta în cele mai grele încercări.

Adulterul e întotdeauna un lucru rău. „Dumnezeu îi va judeca pe curvari și pe preacurvari." (Evrei 13.4) Partea vătămată trebuie să rămână în odihnă știind că Dumnezeu e răzbunătorul. Cel nedreptățit nu trebuie să poarte de grijă să fie răzbunat. Dumnezeu va avea grijă mult mai bine să ne răzbune. Când suntem trădați, trebuie să-i încredințăm durerea Celui care știe toate detaliile și Se va îngriji în mod corespunzător.

ROAGĂ-TE. Caută-L pe Domnul, ca să-ți dea înțelepciune, vindecare și călăuzire. Roagă-te pentru tine însuți, roagă-te pentru cel care a produs ofensa și roagă-te pentru toți cei implicați. Roagă-te ca Domnul să-ți direcționeze gândurile, cuvintele, acțiunile și deciziile.

FII CINSTIT. Un partener de căsnicie trădat va suferi efectele unei răniri puternice. E potrivit să lupți împotriva mâniei și a durerii cauzate de infidelitate. Să-I spui lui Dumnezeu despre aceste emoții poate fi primul pas înspre vindecarea adevărată (vezi Psalmul 77.1-2). Când Îi transferăm emoțiile și nevoile noastre lui Dumnezeu, Îi permitem să lucreze la inima noastră, astfel că putem începe să ne detașăm de ofensă. E de ajutor un sfat spiritual din partea unui consilier creștin sau a unui pastor.

FII DISPUS SĂ IERŢI. Trebuie să-i iertăm pe alții așa cum am fost iertați și noi (Efeseni 4.32). Trebuie să fim dispuși și să fim gata să acordăm iertare tuturor, inclusiv unui partener de căsnicie care a avut o aventură amoroasă, care se întoarce cu pocăință, mărturisindu-și păcatul (Matei 6.14-15, 18.23-35, Efeseni 4.31-32, Coloseni 3.13). Iertarea adevărată poate să nu aibă loc o vreme, însă dispoziția de a ierta trebuie să fie prezentă întotdeauna. Să păstrezi amărăciune e păcat și lucrul acesta va afecta negativ deciziile zilnice.

FII ÎNŢELEPT. Trebuie să ne gândim la posibilitatea că partenerul de căsnicie infidel nu se pocăiește de păcat. Trebuie oare să iertăm un om care nu își mărturisește păcatul și nu se pocăiește? O parte din răspuns e să ne amintim ce nu este iertarea:

Iertarea nu înseamnă să uiți. Nu ni se cere să uităm experiența, ci să acționăm în privința ei și să mergem mai departe.

Iertarea nu înseamnă eliminarea consecințelor. Păcatul are consecințe firești, și chiar cei iertați pot încă să sufere, ca rezultat al alegerilor lor din trecut: „Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinși fără să-i ardă picioarele? Tot așa este și cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit." (Proverbele 6.28-29)

Iertarea nu e un sentiment. E un angajament de a-l ierta pe cel care a produs ofensa. E o tranzacție între cel ofensat și ofensator. Sentimentele pot sau nu să însoțească iertarea.

Iertarea nu e un act personal, secret din inima unui om. Iertarea implică cel puțin doi oameni. De aceea se cere mărturisirea și pocăința.

Iertarea nu e o restabilire automată a încrederii. E greșit să crezi că dacă ai iertat un partener de căsnicie infidel astăzi, de mâine lucrurile reintră în normal. Scriptura ne dă multe motive să nu avem încredere în cei care au dovedit că nu sunt vrednici de încredere (vezi Luca 16.10-12). Reclădirea încrederii poate începe numai după un proces de împăcare care implică iertare adevărată – care, desigur, implică mărturisire și pocăință.

De asemenea, foarte important, iertarea oferită nu e aceeași cu iertarea primită. Atitudinea de a fi iertător – dispus să ierți – e un lucru diferit de tranzacția propriu-zisă a iertării. Nu trebuie să scurtcircuităm procesul mărturisirii și al pocăinței și reclădirea încrederii.

Iertarea poate fi oferită de partenerul de căsnicie vătămat, însă, pentru a fi deplină, e necesar ca cel care a avut aventura să-și recunoască nevoia de iertare și să o primească, aducând împăcarea în cadrul relației.

FII IERTAT. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire." (1 Ioan 1.9) Când o căsnicie e în criză, ambii parteneri trebuie să-I ceară lui Dumnezeu să-i ajute să vadă în ce fel au contribuit fiecare dintre ei la întreaga situație și să fie eliberați de povara vinovăției înaintea lui Dumnezeu. Din acel moment, vor fi liberi să caute sfatul și călăuzirea Lui. Duhul Lui Sfânt îi va face capabili să facă ceea ce prin ei înșiși nu puteau. „Pot totul în Cristos, care mă întărește." (Filipeni 4.13)

Când Dumnezeu conduce lucrurile, iertarea adevărată și împăcarea sunt posibile. Indiferent cât de mult timp va fi necesar, trebuie făcute toate eforturile înspre iertare și împăcare (vezi Matei 5.23-24). Privitor la a sta sau a părăsi, „oricine își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, și ia pe alta de nevastă preacurvește" (Matei 19.9). Cu toate că partea nevinovată poate avea motive să divorțeze, Dumnezeu preferă iertarea și împăcarea.

Ca un rezumat, când partenerul de căsnicie al unui credincios are o aventură amoroasă, partea vătămată trebuie să se ferească de amărăciune (Evrei 12.15) și să aibă grijă să nu întoarcă rău pentru rău (1 Petru 3.9). Trebuie să fim dispuși să iertăm și să dorim împăcarea în mod autentic; în același timp, nu trebuie să manifestăm iertare față de cel care nu se pocăiește. În toate aceste lucruri, trebuie să-L căutăm pe Domnul și să ne găsim împlinirea și vindecarea în El.

English
Înapoi la pagina de început în limba Română
Cum ar trebui să reacționeze un creștin al cărui partener de căsnicie a avut o aventură amoroasă?