Întrebare
Se menționează ceva în Biblie despre o rasă preadamică?
Răspuns
Conceptul de rasă preadamică se referă la ideea că Dumnezeu a creat o rasă de oameni care au trăit pe Pământ înainte de a-l crea pe Adam, primul om. Această ipoteză a fost susținută de diverși cercetători în diferite momente de-a lungul istoriei. Împăratul roman Iulian Apostatul (circa 331-363 d.Hr.) și teologul calvinist Isaac de La Peyrère (1596-1676) sunt două exemple notabile.
Vom analiza două aspecte populare ale ipotezei preadamice: ipoteza așa cum a fost propusă de Isaac de La Peyrère și forma pe care o ia în „Teoria intervalului de timp” (cunoscută și sub numele de interpretarea Ruină-Reconstrucție). Potrivit lui La Peyrère, Dumnezeu i-a creat pe cei dintr neamuri în a șasea zi, când a spus: „Să facem om după chipul Nostru.” (Geneza 1:26) El nu i-a creat pe evrei decât după a șaptea zi, ziua Sa de odihnă. La un moment dat după a șaptea zi, Dumnezeu l-a creat pe Adam, părintele evreilor.
La Peyrère a citat Scriptura pentru a-și susține ipoteza. Teama lui Cain de a fi linșat, căsătoria sa cu o femeie necunoscută și faptul că a întemeiat un oraș (Geneza 4:14-17) sunt toate interpretate ca dovezi că o altă rasă de oameni a coexistat cu Adam și familia sa.
Ulterior, La Peyrère a reinterpretat alte pasaje din Scriptură în lumina înțelegerii sale deosebite a relatării din Geneza. Să luăm în considerare un pasaj foarte cunoscut, Romani 5:12-14: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit… (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege. Totuși moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.”
Acest pasaj este interpretat în mod tradițional în sensul că moartea a început odată cu păcatul lui Adam și a domnit nestingherită printre oameni (chiar și printre cei care nu au mâncat efectiv fructul interzis, cei care au păcătuit, dar nu „după chipul faptei lui Adam”) până când Legea i-a fost dată lui Moise. La Peyrère a interpretat acest pasaj într-un alt mod. Potrivit lui La Peyrère, neamurile dinainte de Adam au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, dar într-un mod mai puțin grav decât Adam (motiv pentru care păcatul lui Adam a adus moartea, în timp ce al lor nu a făcut-o). Ei au păcătuit doar împotriva voii morale a lui Dumnezeu, în timp ce Adam a păcătuit împotriva Legii Sale. Adam a încălcat porunca lui Dumnezeu mâncând fructul interzis. El a încălcat ceea ce La Peyrère numea Legea Paradisului. Astfel, potrivit lui La Peyrère, neamurile preadamice erau cele care „nu păcătuiseră după chipul păcatului lui Adam”.
Până acum este evident cum interpretarea greșită a unuia sau a două pasaje din Scriptură poate duce la tot felul de percepții distorsionate. Problemele scripturale legate de interpretările lui La Peyrère sunt numeroase.
În primul rând, Adam este numit „primul om” (1 Corinteni 15:45). Acest lucru este în contradicție cu ideea că Dumnezeu a creat oameni înaintea lui Adam. În al doilea rând, potrivit lui La Peyrère, neamurile trebuiau să trăiască în afara Grădinii Edenului în timp ce Adam se bucura de paradis (un privilegiu care venea cu responsabilitatea de a respecta Legea Paradisului – aceea de a nu mânca fructul interzis). Însă Genesa 2:5-8 spune destul de clar că, înainte ca Dumnezeu să-l creeze pe „omul pe care îl formase”, același om pe care l-a așezat în grădină, nu existau oameni pe pământ care să cultive pământul. În al treilea rând, Dumnezeu a creat-o pe Eva pentru Adam deoarece acesta era singur, nu mai era nimeni ca el în jur („Nu este bine ca omul să fie singur… dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.” Geneza 2:18, 20). În al patrulea rând, Adam și-a numit soția „Eva” „căci ea a fost mama tuturor celor vii” (Geneza 3:20). Lista ar putea continua, dar aceste pasaje ar trebui să fie suficiente pentru a respinge interpretarea eronată a lui La Peyrère.
În ceea ce privește teama lui Cain de a fi linșat, căsătoria sa cu o femeie necunoscută și faptul că a întemeiat un oraș (Geneza 4:14-17), Adam avea aproape 130 de ani în momentul în care Cain l-a ucis pe Abel (Adam l-a avut pe Set, următorul său fiu după moartea lui Abel, când avea aproximativ 130 de ani; Geneza 4:25; 5:3). Și știm că Adam a avut fii și fiice (Geneza 5:3). La 130 de ani, ar fi putut avea deja nepoți și strănepoți în momentul în care Cain l-a ucis pe Abel. Cain avea destui membri ai familiei de care să se teamă după ce și-a ucis fratele.
Se pare că Cain s-a căsătorit cu un membru al familiei (o necesitate pe atunci) la un moment dat înainte de uciderea lui Abel. Ni se pare ciudat astăzi, dar incestul nu a fost interzis de Dumnezeu până la Legea lui Moise. Este posibil ca tocmai în acea perioadă generații de mutații genetice degenerative să fi început să-și pună amprenta asupra ADN-ului nostru. Dumnezeu a interzis incestul pentru protecția noastră. A devenit (și rămâne) periculos ca rudele apropiate să procreeze din cauza defectelor genetice comune care se manifestă la copiii lor, provocând deformări severe și alte probleme.
În ceea ce privește fondarea unui oraș de către Cain, dacă ar fi trăit până la vârsta medie de pe atunci, probabil ar fi ajuns la vârsta de aproximativ 900 de ani. Până la moartea sa, familia lui ar fi ajuns să formeze un mic oraș. Dacă Cain ar fi avut un copil la vârsta de 30 de ani, iar copilul său ar fi avut un copil la vârsta de 30 de ani și așa mai departe, Cain ar fi putut genera 30 de generații până la moartea sa (30 de generații înmulțite cu 30 de ani fiecare înseamnă 900 de ani).
Interpretarea „Ruină-Reconstrucție” adoptă o abordare oarecum diferită față de teoria rasei preadamice. Conform Teoriei Intervalului de timp, între Geneza 1:1 și 1:2 a trecut o perioadă de timp nespecificată, în timpul căreia Dumnezeu a creat o rasă preadamică de oameni care au trăit pe pământ până când Dumnezeu i-a distrus prin judecată. Se spune că și alte creaturi dispărute, precum dinozaurii, au trăit în această perioadă. Ulterior, conform teoriei, Dumnezeu a remodelat pământul în șase zile. L-a creat pe Adam în a șasea zi, iar restul este istorie. Potrivit unora, căderea lui Satan a avut loc la un moment dat în timpul acestui interval ambiguu.
O „traducere greșită” a contribuit la susținerea acestei interpretări eronate. În Versiunea King James a Bibliei în limba engleză, Dumnezeu îi spune lui Adam: „Fiți roditori, înmulțiți-vă și reumpleți pământul.” Susținătorii Teoriei Intervalului de timp pun accentul pe cuvântul „reumpleți”. Ei interpretează textul în sensul că Adam și Eva trebuiau să umple din nou pământul. Trebuiau să-l reumple. Problema cu această viziune este că, indiferent de ceea ce se spune în traducerile în engleză, cuvântul ebraic este mâlê’, iar acesta înseamnă pur și simplu „a umple” sau „a fi plin”. Mai mult, traducătorii englezi ai Versiunii King James știau că cuvântul înseamnă „a umple”. Au ales „a umple din nou” deoarece, în engleza elisabetană din secolul al XVII-lea, „replenish” însemna „a umple” (similar cu modul în care, în engleza modernă, cuvântul „replete” nu înseamnă „a abunda din nou”, ci pur și simplu „abundent” sau „care abundă”). Limba nu este statică, ci dinamică. Cuvintele își schimbă sensul în timp. Astăzi, „replenish” înseamnă „a umple din nou”. Nu însemna același lucru în Anglia secolului al XVII-lea. Aproape toate traducerile moderne traduc mâlê’ pur și simplu prin „a umple” în pasajul în cauză (Geneza 1:28).
Susținătorii Teoriei Intervalului de timp răspund subliniind că Dumnezeu i-a spus lui Noe după potop: „Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți [mâlê’] pământul.” (Geneza 9:1) Este evident că Noe trebuia să umple din nou pământul după potop. Nu putem atunci interpreta aceeași poruncă dată lui Adam în același sens – că Adam trebuia să repopuleze pământul după judecata lui Dumnezeu? Adevărul este că, indiferent de starea planetei înainte de potopul lui Noe, Dumnezeu nu i-a spus lui Noe să „reumple” pământul. El i-a spus pur și simplu să-l umple. Dumnezeu a ales cuvintele pe care le-a folosit, și nu altele. Dacă ar fi spus „să umpli din nou”, ar fi fost altceva, dar întrucât a spus doar „să umpli”, acest argument nu ține.
Adevărata problemă a Teoriei Intervalului de timp este că ea plasează mortalitatea umană (mortalitatea umană preadamică) înainte de păcatul lui Adam. Biblia este destul de clară în privința faptului că moartea a intrat prin păcatul lui Adam. „Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. Şi, după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos.” (1 Corinteni 15:21-22) Indiferent dacă credem sau nu în mortalitatea animalelor înainte de păcat, Biblia este destul de explicită cu privire la mortalitatea umană înainte de păcatul lui Adam. Nu a existat niciuna. A nega acest lucru înseamnă a nega o doctrină creștină centrală.
English
Se menționează ceva în Biblie despre o rasă preadamică?
