Care sunt punctele forte și cele slabe ale punctului de vedere pretribulaționist cu privire la Răpire (pretribulaționism)?


Întrebare: Care sunt punctele forte și cele slabe ale punctului de vedere pretribulaționist cu privire la Răpire (pretribulaționism)?

Răspuns:
În escatologie, este important să ne amintim că aproape toți creștinii cad de acord asupra următoarelor trei lucruri:1) va veni un timp de mare necaz, cum lumea nu a mai văzut, 2) după Necaz, Cristos Se va întoarce să-Și întemeieze Împărăția pe pământ și 3) va exista o Răpire – o trecere de la stadiul de muritor la nemurire – pentru credincioși (Ioan 14.1-3, 1 Corinteni 15.51-52, 1 Tesaloniceni 4.16-17). Întrebarea este când are loc Răpirea, în raport cu Necazul și cea de-a Doua Venire a lui Cristos?

De-a lungul timpului, s-au dezvoltat trei teorii principale cu privire la momentul Răpirii: pretribulaționismul (conceptul potrivit căruia Răpirea va avea loc înainte de începerea Necazului), midtribulaționismul (conceptul potrivit căruia Răpirea va avea loc la mijlocul Necazului) și postribulaționismul (conceptul care susține că Răpirea va avea loc la finalul Necazului). Acest articol abordează în mod specific punctul de vedere pretribulaționist.

Pretribulaționismul ne învață că Răpirea are loc înainte ca Necazul să înceapă. În acel moment, Biserica se va întâlni cu Cristos în văzduh și apoi, după un timp, Anticristul e descoperit și Necazul începe. Cu alte cuvinte, Răpirea și cea de-a Doua Venire a lui Cristos (pentru a-Și așeza Împărăția) sunt separate de cel puțin șapte ani. Potrivit acestui punct de vedere, Biserica nu experimentează nimic din Necaz.

Din punct de vedere scriptural, punctul de vedere pretribulaționist are multă susținere. De exemplu, Biserica nu este rânduită la mânie (1 Tesaloniceni 1.9-10, 5.9) și credincioșii nu vor fi prinși de Ziua Domnului (1 Tesaloniceni 5.1-9). Bisericii din Filadelfia i se promite să fie scutită de „ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă" (Apocalipsa 3.10). Observă că promisiunea nu este păstrarea prin încercare, ci izbăvirea din ceasul, care înseamnă perioada de timp a încercării.

Pretribulaționismul găsește susținere și în ceea ce nu se găsește în Scriptură. Cuvântul „biserică" apare de nouăsprezece ori în primele trei capitole din Apocalipsa, dar, în mod semnificativ, cuvântul nu mai e folosit până în capitolul 22. Cu alte cuvinte, în întreaga descriere de proporții a Necazului în cartea Apocalipsa, cuvântul biserică este absent în mod observabil. De fapt, Biblia nu folosește niciodată cuvântul „biserică" în pasaje care au legătură cu necazul.

Pretribulaționismul este singura teorie care menține în mod clar distincția între Israel și Biserică și planul separat al lui Dumnezeu pentru fiecare. Cele șaptezeci de „șapte" din Daniel 9.24 sunt decretate asupra poporului lui Daniel (evreii) și asupra orașului sfânt al lui Daniel (Ierusalimul). Această prorocie arată clar că cea de-a șaptezecea săptămână (Necazul) este un timp de curățire și restaurare pentru Israel și Ierusalim, nu pentru Biserică.

De asemenea, pretribulaționismul are susținere istorică. Din Ioan 21.22-23, se pare că Biserica Primară a considerat întotdeauna întoarcerea lui Cristos ca fiind iminentă, că Se putea întoarce în orice moment. Altfel, nu ar fi persistat zvonul că Isus Se va întoarce în timpul vieții lui Ioan. Iminența, care nu e compatibilă cu celelalte două teorii cu privire la Răpire, este o învățătură-cheie a pretribulaționismului.

Și punctul de vedere pretribulaționist pare să fie cel mai conform caracterului lui Dumnezeu și dorinței Lui de a-i scăpa pe cei neprihăniți de judecata lumii. Exemplele biblice ale salvării lui Dumnezeu îl includ pe Noe, care a fost izbăvit de potopul venit asupra pământului, pe Lot, care a fost scăpat din Sodoma, și pe Rahav, care a fost salvată din Ierihon (2 Petru 2.6-9).

O slăbiciune percepută a pretribulaționismului este dezvoltarea lui recentă ca o doctrină a bisericii, nefiind formulată în detaliu până la începutul anilor 1800. O altă slăbiciune este faptul că pretribulaționismul împarte revenirea lui Cristos în două „faze" – Răpirea și cea de-a Doua Venire – în timp ce ,Biblia nu delimitează în mod clar astfel de faze.

O altă dificultate cu care se confruntă pretribulaționismul este că în mod evident vor exista sfinți în timpul Necazului (Apocalipsa 13.7, 20.9). Pretribulaționiștii rezolvă acest lucru făcând o distincție între sfinții Vechiului Testament și sfinții din timpul Necazului și Biserica Noului Testament. Credincioșii aflați în viață la momentul Răpirii vor fi luați înainte de Necaz, dar vor exista aceia care vor veni la Cristos în timpul Necazului.

Și un ultim punct slab al punctului de vedere pretribulaționist este împărtășit și de celelalte două teorii, și anume că Biblia nu ne oferă o cronologie explicită în privința evenimentelor din viitor. Scriptura nu ne învață în mod expres un punct de vedere în favoarea celuilalt și de aceea există o diversitate de opinii în ceea ce privește vremurile sfârșitului și o anumită varietate privitoare la felul în care prorociile legate de aceste evenimente trebuie armonizate.

English
Înapoi la pagina de început în limba Română
Care sunt punctele forte și cele slabe ale punctului de vedere pretribulaționist cu privire la Răpire (pretribulaționism)?