Care sunt punctele forte și cele slabe ale punctului de vedere midtribulaționist cu privire la Răpire (midtribulaționism)?


Întrebare: Care sunt punctele forte și cele slabe ale punctului de vedere midtribulaționist cu privire la Răpire (midtribulaționism)?

Răspuns:
Vorbind din punct de vedere escatologic, e important să ne amintim că aproape toți creștinii cad de acord asupra următoarelor trei lucruri: 1) va exista un timp în viitor de Necaz, cum lumea nu a mai văzut, 2) cea de-a Doua Venire a lui Cristos și 3) o trecere de la stadiul de muritor la nemurire pentru credincioși, cunoscută de obicei sub numele de Răpire (Ioan 14.1-3, 1 Corinteni 15.51-52, 1 Tesaloniceni 4.16-17). Întrebarea este când are loc Răpirea, în raport cu Necazul și cea de-a Doua Venire? Cele trei teorii principale care privesc momentul Răpirii sunt pretribulaționismul (conceptul potrivit căruia Răpirea va avea loc înainte de începerea Necazului), midtribulaționismul (conceptul potrivit căruia Răpirea va avea loc la mijlocul Necazului) și postribulaționismul (conceptul care susține că Răpirea va avea loc la finalul Necazului). Acest articol abordează în mod specific punctul de vedere midtribulaționist.

Midtribulaționismul ne învață că Răpirea are loc la mijlocul Necazului. În acel moment, cea de-a șaptea trâmbiță va suna (Apocalipsa 11.15), Biserica Îl va întâmpina pe Cristos în văzduh și apoi potirele judecăților vor fi vărsate asupra pământului (Apocalipsa 15-16), un timp cunoscut ca Necazul cel mare. Cu alte cuvinte, Răpirea și cea de-a Doua venire a lui Cristos (ca să-Și așeze Împărăția) sunt separate de o perioadă de timp de trei ani și jumătate. Potrivit acestui punct de vedere, Biserica trece prin prima jumătate a Necazului, dar e scutită de cea mai rea parte a Necazului, care are loc în ultimii trei ani și jumătate. Foarte apropiat de midtribulaționism este conceptul Răpirii „înainte de mânie", adică conceptul potrivit căruia Biserica este ridicată la cer înainte să vină „ziua cea mare a mâniei" (Apocalipsa 6.17).

Ca să-și susțină punctul de vedere, midtribulaționiștii indică cronologia din 2 Tesaloniceni 2.1-3. Ordinea evenimentelor este după cum urmează: 1) lepădarea de credință, 2) arătarea Anticristului și 3) Ziua lui Cristos. Punctul de vedere midtribulaționist susține că Anticristul nu va fi arătat în mod decisiv până la „urâciunea pustiirii" (Matei 24.15), care va avea loc la mijlocul Necazului (Daniel 9.27). De asemenea, midtribulaționiștii interpretează „Ziua lui Cristos" ca fiind Răpirea; prin urmare, Biserica nu va fi luată la cer până când nu va apărea Anticrist.

O altă învățătură de bază a midtribulaționismului este că trâmbița din 1 Corinteni 15.52 este aceeași cu cea menționată în Apocalipsa 11.15. Trâmbița din Apocalipsa 11 este cea din urmă dintr-o serie de trâmbițe; așadar, e logic faptul că va fi „cea din urmă trâmbiță" din 1 Corinteni 15. Totuși, această logică nu stă în picioare, dacă ne gândim la obiectivele trâmbițelor. Trâmbița care sună la Răpire este „trâmbița lui Dumnezeu" (1 Tesaloniceni 4.16), pe când cea din Apocalipsa 11 este un vestitor al judecății. O trâmbiță este o chemare a harului pentru cei aleși ai lui Dumnezeu; cealaltă pronunță osânda asupra celor nelegiuiți. Mai mult, cea de-a șaptea trâmbiță din Apocalipsa nu este „cea din urmă" trâmbiță din punct de vedere cronologic – Matei 24.31 vorbește despre o trâmbiță ulterioară, care sună la începutul domniei lui Cristos.

1 Tesaloniceni 5.9 spune că Biserica nu a fost rânduită „la mânie, ci să capete mântuirea". Acest lucru pare să indice faptul că credincioșii nu vor experimenta Necazul. Totuși, midtribulaționismul interpretează „mânia" ca referindu-se numai la a doua jumătate a Necazului – în mod specific la judecățile potirelor. Însă limitarea cuvântului în acest fel pare nepotrivită. În mod sigur, judecățile cumplite conținute în peceți și trâmbițe – care includ foametea, otrăvirea râurilor, întunecarea lunii, vărsarea de sânge, cutremurele și chinul – pot fi de asemenea considerate ca fiind mânia lui Dumnezeu.

Midtribulaționismul plasează Răpirea în Apocalipsa 11, înainte de începutul „necazului celui mare". Există două probleme vizavi de această plasare în cronologia Apocalipsei. Mai întâi, singurul loc în care apare sintagma „necazul cel mare" în toată cartea Apocalipsei este în capitolul 7, versetul 14. În al doilea rând, singura referință la „ziua cea mare a mâniei" este în Apocalipsa 6.17. Ambele aceste referințe vin prea devreme pentru o Răpire midtribulaționistă.

Şi un cel din urmă punct slab al perspectivei midtribulaționiste este împărtășit și de celelalte două teorii, și anume că Biblia nu ne oferă o cronologie explicită în privința evenimentelor din viitor. Scriptura nu ne învață în mod expres un punct de vedere în favoarea celuilalt și de aceea există o diversitate de opinii în ceea ce privește vremurile sfârșitului și o anumită varietate privitoare la felul în care prorociile legate de aceste evenimente trebuie armonizate.

English
Înapoi la pagina de început în limba Română
Care sunt punctele forte și cele slabe ale punctului de vedere midtribulaționist cu privire la Răpire (midtribulaționism)?