Întrebare
Din moment ce Dumnezeu nu este bărbat, nu ar trebui să nu mai folosim pronumele masculine când ne referim la Dumnezeu?
Răspuns
Știm că Dumnezeu este o Ființă spirituală. Strict vorbind, El nu are un gen. Cu toate acestea, Dumnezeu a ales să Se reveleze omenirii folosind pronume și imagini masculine. În Biblie, Dumnezeu nu Se referă la Sine folosind termeni de gen neutru; El folosește termeni masculini. Din moment ce Dumnezeu a ales să Se reveleze omenirii într-un limbaj care specifică genul masculin, putem și trebuie să ne referim la El într-un limbaj similar. Nu există niciun motiv biblic pentru a nu mai folosi pronume masculine când ne referim la Dumnezeu.
Încă de la începutul Bibliei, Dumnezeu Se referă la El folosind pronume masculine: "Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut." (Geneza 1:27) Dumnezeu Se referă la Sine de la început în termeni masculini. Ebraica antică nu avea pronume de gen neutru din punct de vedere gramatical, astfel încât tuturor elementelor li se atribuia în mod intenționat un gen gramatical masculin sau feminin. Acest pronume a fost ales în mod deliberat. În Vechiul Testament, pronumele care se referă la Dumnezeu sunt gramaticale masculine.
Același lucru se regăsește și în Noul Testament. Epistolele (de la Faptele Apostolilor până la Apocalipsa) conțin aproape 900 de versete în care cuvântul grecesc theos - un substantiv masculin - este folosit pentru a se referi la Dumnezeu. Deși limba greacă Koine avea termeni de gen neutru, Dumnezeu este menționat în continuare la genul masculin.
În plus față de construcțiile gramaticale, imaginile folosite în Biblie confirmă, de asemenea, că Dumnezeu a ales să Se refere la Sine ca având calități masculine. Mai multe metafore și titluri sunt folosite pentru a-L descrie pe Dumnezeu. Există sute de referiri la Dumnezeu ca Tată, Rege și Soț. Isus ne-a învățat să ne rugăm în special "Tatălui nostru" (Luca 11:2). Există numeroase alte referiri la Dumnezeu ca Tată, cum ar fi Deuteronomul 32:6, Maleahi 2:10 și 1 Corinteni 8:6. Dumnezeu este numit în mod explicit Rege (nu regină) în multe pasaje; de exemplu, Psalmul 24:10, Psalmul 47:2, Isaia 44:6 și 1 Timotei 1:17. De asemenea, El este descris ca un soț în locuri precum Isaia 54:5 și Osea 2:2, 16 și 19.
Într-un singur loc se folosește o comparație pentru a face referire la Dumnezeu care Își alină poporul așa cum o mamă își alină copilul (Isaia 66:13). Chiar și acolo, Dumnezeu nu spune că El este o mamă, ci doar că Își va mângâia poporul ca o mamă. Isaia 49:15 este un alt verset care menționează o mamă într-o descriere a lui Dumnezeu, dar nu este nici măcar o comparație; este un contrast: Dumnezeu Se îngrijește de poporul Său mai mult decât o mamă care își alăptează copilul.
Cea mai mare revelație a lui Dumnezeu pentru noi este Fiul Său, Isus Hristos (Evrei 1:2). În timpul Întrupării, Fiul a venit pe pământ ca un bărbat fizic, nu ca o femeie. Isus S-a referit în mod constant la Dumnezeu ca la Tatăl Său, nu ca la mama Sa. Înainte de răstignire, Isus S-a rugat lui Dumnezeu, numindu-L "Ava, Tată" (Marcu 14:36). Numai în Evanghelii, Isus Îl numește pe Dumnezeu "Tată" de peste 100 de ori.
Din nou, Dumnezeu este Duh; El nu este "bărbat" în sensul în care este orice om din această lume. Dumnezeu nu are caracteristici fizice și genetice. El transcende genul. În același timp, Dumnezeu ni S-a revelat în mod intenționat folosind un limbaj masculin. Dumnezeu este întotdeauna un "El" în Biblie. Din moment ce Dumnezeu folosește pronume masculine pentru a Se referi la El Însuși, ar trebui să continuăm să folosim pronume masculine și pentru a ne referi la Dumnezeu.
English
Din moment ce Dumnezeu nu este bărbat, nu ar trebui să nu mai folosim pronumele masculine când ne referim la Dumnezeu?
