Întrebare
Ce este progresismul?
Răspuns
Progresismul este o filozofie multifațetată care susține progresul și schimbarea (spre deosebire de menținerea lucrurilor așa cum sunt). Progresiștii lucrează pentru ceea ce speră că vor fi condiții mai bune, pun în aplicare ceea ce consideră a fi idei mai iluminate și încearcă metode noi sau experimentale, pentru a facilita schimbarea. În politică și religie, progresismul este adesea numit „liberalism”.
Progresismul a luat naștere în Europa de Vest în timpul Iluminismului. Oamenii credeau că progresul în știință, economie și tehnologie va duce la îmbunătățirea condiției umane. Obținerea de cunoștințe empirice era considerată fundamentală pentru o societate progresistă. Sociologia definește cinci idei principale, sau valori, care au contribuit la progresismul din Europa de Vest: aprecierea trecutului, considerarea nobleței gândirii și a civilizației occidentale, valoarea creșterii economice și tehnologice, valoarea intrinsecă a vieții pe pământ și utilizarea rațiunii și a cunoștințelor științifice/academice.
O mare parte din motivația din spatele progresismului este dorința de „justiție socială” și egalitate, pe care progresștii o echivalează cu o îndepărtare de barbarism. Progresismul poate fi folosit în bine sau în rău. Sfârșitul muncii copiilor, apariția educației gratuite și reforma închisorilor au fost toate ajutate de progresism. Dar la fel au fost și modernismul, feminismul radical, avortul la cerere și mișcarea pentru drepturile homosexualilor. Schimbarea nu este întotdeauna o schimbare în bine, iar ceea ce se numește „progres” poate fi, de fapt, un regres.
Inerentă filozofiei progresismului este ideea că omenirea este în mod natural progresistă; adică, ea tânjește să avanseze, să învețe și să se perfecționeze și că, atunci când nu este constrânsă de sisteme opresive, va continua să se perfecționeze, să crească și să devină mai bună.
Biblia susține ideea că omul este o creatură progresistă din fire și că a fost într-adevăr creat pentru a tânji după cunoaștere, pentru a-și lărgi propria înțelegere și pentru a se perfecționa. Ispita lui Satan în Grădina Edenului este prima dovadă. Satan i-a spus Evei că, dacă va mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, va deveni ca Dumnezeu, cu ochii deschiși către cunoaștere. Satan l-a plasat pe Dumnezeu în rolul de „opresor” care împiedică omul să-și atingă potențialul maxim (Geneza 3:1-5). Această ispită nu ar fi funcționat dacă omul nu ar fi fost o creatură progresistă. Eșecul Evei a fost că a încercat să avanseze prin neascultarea de porunca lui Dumnezeu.
Un alt exemplu al tendinței omenirii către progresism se găsește în povestea Turnului Babel. După potop, omenirea a încercat să construiască un turn până la cer, iar Dumnezeu a spus: „Iată, ei sunt un singur popor și toți au aceeași limbă; și iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce și-au pus în gând.” (Geneza 11:5-6) Din nou, omenirea căuta progresul prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu și, din nou, vedem că progresismul, care nu ține seama de Legea lui Dumnezeu, duce în direcția greșită. Dumnezeu a amestecat limbile oamenilor, pentru a pune capăt eforturilor mândre ale acestora, iar monumentul lor al „progresului social” a fost oprit (Geneza 11:7).
Deoarece omenirea este făcută după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27), ea are dorința și capacitatea de a crea ceea ce este progresiv bun și util. Dar, din cauza naturii noastre căzute și păcătoase, avem și tendința de a crea ceea ce este progresiv rău și dăunător (vezi Geneza 6:5). Avem o poftă nesățioasă de mai multă cunoaștere ca urmare a faptului că am mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului, și aceasta este moștenirea noastră durabilă.
De-a lungul istoriei, Dumnezeu ne-a ferit cu îndurare să realizăm pe deplin această moștenire. El a lucrat în multe moduri nevăzute și în câteva moduri pe care le putem vedea: prin încurcarea limbii oamenilor la Turnul Babel, prin darea Legii pentru o definiție a păcatului și o înțelegere a pedepsei (Exodul 20) și prin faptul c L-a dat pe Duhul Sfânt ca Îndrumător, care locuiește în cei care au credință în Hristos (Ioan 14:26).
Progresiștii politici promovează schimbarea socio-politică, iar felul în care interpretează ei Constituția este larg și vag. În același mod, progresiștii religioși moderni promovează schimbarea în cadrul Bisericii, iar felul în care interpretează Scriptura este la fel de larg și vag. Mulți ignoră porțiuni mari din Biblie în favoarea unei „evanghelii sociale”, a unui „Isus istoric” sau a „bisericilor gay”. Problema cu progresismul religios este că Cuvântul lui Dumnezeu nu se schimbă: „uvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri.” (Psalmul 119:89)
Progresul poate fi bun sau rău, în funcție de direcția în care se îndreaptă. A deveni progresiv evlavios este bine: „Dar cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.” (Proverbele 4:18) A deveni progresiv neevlavios este rău: „Dar oamenii răi și înșelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alții și se vor amăgi și pe ei înșiși.” (2 Timotei 3:13) Lăsat de capul său, omul are tendința de a aluneca și mai mult în jos; din fericire, Duhul Sfânt încetinește acest progresivism negativ: „Căci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei.” (2 Tesaloniceni 2:7) Când Anticristul va fi revelat, „el va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinții Celui Preaînalt și”, în mod progresiv, „se va încumeta să schimbe vremurile și legea” (Daniel 7:25).
English
Ce este progresismul?
